Azi dimineata ascultam cu mare placere "Fade to black", Metallica. O fi trist cantecul, dar suna bestial... Nus' ce am zilele astea, vad ca imi plac chestiile triste.
"...Things are not what they used to be
Missing one inside of me
Deathly lost, this cant be real
Cannot stand this hell I feel
Emptiness is filling me
To the point of agony
Growing darkness taking dawn
I was me, but now he's gone..."
Eh, asa e, nu-s toate zilele insorite, mai e nor, mai e furtuna... Ce daca afara e soare. Dar am baut o bere neagra si mi-a trecut. O iesire cu prietenii in cismigiu la o bere, si mi-a revenit veselia. Trebuia sa fiu plecata la mare, cu gasca, dar iar nu s-a putut... din nou munca; dar sa nu ma plang, eu am vrut-o.
Dar, ma rog, asta nu e problema, daca ma gandesc bine. Problema e ca ceva-i lipseste sufletului meu. Linistea. Pacea. Increderea. Da, si dragostea. E cam pustiu la mine in suflet, si asta ma pune pe ganduri. E toamna, poate chiar iarna... In definitiv, o sa hibernez putin. Sper sa vina din nou primavara candva. Pana atunci, sa ninga pana la stresini, sa fie flori de gheata in geamuri, sa creasca turturi, sa trosneasca aerul de ger... iar sufletul meu sa dormiteze la gura sobei, departe de toti si toate, in afara spatiului si timpului... ciudat contrast, afara vara torida, in suflet iarna... dar asa, la cativa ani, merge... dupa atata zbucium inutil, are si bietul suflet dreptul sa se odihneasca putin...
Comentarii