micutze aberatzii

de Liubovi Grecea Revin asupra subiectului Codex Alimentarius, pentru ca, din februarie, cand am primit un mail alarmant insotit de o petitie impotriva adoptarii acestui Codex, am tot incercat sa aflu ce e cu el, cam pe unde e adevarul si ce ne paste. Pana in februarie nu auzisem nimic despre Codex si habar nu aveam ca exista asa ceva si ca ne poate influenta vietile. Negasind raspunsuri pertinente nici in mass media nici pe bloguri, site-uri, mi-am amintit ca am facut totusi o facultate de jurnalism, si ca cel mai bine e sa o iau metodic si sa incerc sa descopar ce este acest Codex Alimentarius si ce face el, ce vrea sa faca si daca e de bine sau de rau. Mai jos veti gasi ce a rezultat din aceasta mica investigatie facuta pe cont propriu, intr-un timp de o saptamana si jumatate, exclusiv din surse de pe internet. Inarmati-va cu rabdare, daca il cititi. Realitate: Pe pachetele de faina Titan apare „Sistemul de Igiena si Siguranta a Alimentelor – HACCP – Certificat pe baza Directivei...

Am primit ieri o recomandata... Casa de pensii. Ce vrea casa de pensii de la sufletul meu, ma intreb eu. Simplu. Sa-mi ia bani! Cica am datorii la ei din 2001 + penalizari si majorari de intarziere. Si ca tre’ sa platesc in 15 zile, ca de nu... Stai, sparge-ti capul incercand sa-ti amintesti ce faceai si pe unde erai in 2001, aminteste-ti ca erai PFA, ca poate de acolo sa apara vreo dracie in registrele lor... Agitatie, ce sa fac, ce sa dreg... imi amintesc apoi ca pe cartea de munca am toate cele incheiate, semnate si parafate... Deci solutia e sa ma duc la minunata Casa de pensii a municipiului Bucuresti. Zis si facut. Cladirea cu geamuri fumurii sta semeata pe calea Vitan, cu alt zgarie-nori de beton si sticla pe langa. Ma contrazic cu Alex, el zicea ca e cladirea mare, io suspectez ca e cea mai micuta. Vad niste babute amarate care ies pe-o usa, “am gasit“ imi zic. Aflu de la informatii ca tre’ sa merg la etajul 2 camera 2. Lifturi mici, proaste si ticsite de bieti pensionari. La c...

Spuneam mai demult ca mi-ar fi drag sa recitesc MOMO (sau strania povestire despre hotii de timp si fetita care le-a inapoiat oamenilor timpul furat). O carte poveste-parabola, atat pentru copii, cat si pentru oameni mari. Cartea tiparita nu s-a reeditat, e greu de gasit. Dar am gasit-o pe net: http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini Daca ai impresia ca n-ai timp, ca nu stii ce sa faci mai intai, desi la finalul zilei iti dai seama ca n-ai facut mare lucru... Daca simti ca zilele iti sunt la fel si trec cu o viteza ametitoare... Daca trebuie sa te straduiesti mult sa-ti amintesti cand ai simtit cu adevarat ca AI TIMP, cand te-ai simtit cu adevarat ne-stresat/a de toate problemele pe care le ai de rezolvat... Citeste Momo. Chiar daca n-ai timp. Poate dupa aceea vei redescoperi sa gasesti timpul... „Există o taină foarte mare şi totuşi foarte obişnuită. Toţi oamenii iau parte la ea, fiecare o cunoaşte, dar numai foarte puţini se gîndesc vreodată la ea. Cei mai mul...

la inceput m-am enervat ca n-am putut merge pe nicaieri in concediul asta. dar in fine, asta e, n-am avut incotro, pt mai multe zile nu erau bani, pentru mai putine ne-au tras clapa niste prieteni, iar alex facea fite ca de ce la mare, de ce numai noi, ca e plictisitor, ca marea nu-i prea place ca bani oricum nu prea sunt si n-are rost, whatever. fie, de data asta. asa c-am luat lucrurile ca atare si-am decis sa ma bucur de ce este si sa nu ma mai plang de cai verzi pe pereti. plimbari in fiecare zi cu mama in herastrau, alergat seara cu alex pe bucla, bibilit la site, gatit diverse inventii gustoase, cu scopul declarat de a goli frigiderul ca sa-l putem in fine dezgheta, ca e sufocat saracul de gheatza si plange... odihna si relaxare. terminat fratii karamazov, acum mai am de terminat razboi si pace. cules din herastrau corcoduse galbene si merisoare salbatice si facut un compot demential; observat un loc unde se aduna sa doarma la soare ratele salbatice din herastrau, multe mici inta...

trece vreme, trec ani si ani... treceam prin vreme cu aripi de ceara. nu stiam ca-s de ceara. sau stiam, dar parca nu voiam sa cred. au fost de nadejde in lupta cu singuratatea dar acum? de ce se topesc? e canicula, da, dar totusi... prieteni, aripi de ceara... isi vad de treburile lor, de vietulicile lor (© Slobi) de ce le e bine si ce nu, de ce le place, de ce nu, de calatoriile si berile lor, daca nu mai figurezi in gandurile lor, asta e uitarea se asterne repede dileme reale si pretexte unele lucruri reveleaza altele si vezi ca nimic nu e cum credeai sau e cum stiai, dar nu voiai sa vezi pana la urma n-are mare importanta fiecare suntem valuri separate dar facem parte din aceeasi mare suntem doar niste bieti oameni limitati cu totii si incercam sa ne ducem viata cumva, sa ii dam un sens oarecare ca e mai bine intr-un fel sau intr-altul nimeni nu stie cu certitudine fiecare stie sau crede ca stie ce e mai bine pentru sine si atat. pacat ca uneori lipseste sinceritatea care ar mai le...

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine situatia asta generala, mai ales de-acum (dar si de dinainte) ma tot pune pe ganduri. Am citit n articole despre asta, de x orientari, dar oricum ar fi nu rezulta nimic bun. Unii zic ca o sa treaca, mai curand sau mai tarziu, altii ca din contra, va duce la un colaps general, care va duce... undeva (spre noua ordine mondiala despre care incepe sa se vorbeasca din ce in ce mai des?). A mai fost si enciclica suspecta a papei referitoare la criza (ce-are de impartit, spiritual vorbind, biserica cu criza?!). Sistemul e putred, scartaie din toate incheieturile, inca nu miroase a hoit, cred ca e deocamdata in criza. Va scapa pacientul sau va deceda? Banii nu mai au demult legatura cu realitatea, sunt virtuali iar valoarea lor e data de cum trag altii sforile. Creditele tind sa te transforme in sclav... Clasa politica (si de-afara, dar mai ales de la nou) e corupta pana in maduva oaselor si lipsita de orice urma de atribute umane pozitive... Oamenii obisnu...