Nu știu cum să-i zic

Zilele astea când stăm închiși în case și  pentru noi practic nu se întâmplă nimic, dar la nivel macro și la distanță se întâmplă atât de multe, când informația circulă mai mult ca oricând iar băgatul sub preș se dă foarte repede în vileag îmi trec prim minte fel de fel de idei și gânduri, cu sau fără legătură clară între ele...


Le torn așa cum îmi (mai) amintesc sau nu de ele


Legat de blamatul medicilor care sunt revoltați că nu li se dau minimele echipamente necesare pentru protecție. E foarte ușor să judeci pe alții. Din păcate toși avem această dublă măsură, în sensul că dacă suntem noi sau cei apropiați în acea situație gândim cumva, iar dacă nu, gândim foarte diferit ce-ar trebui sau nu să facă.
Facts:
1. Faptul că medicilor nu li se asigură minimele condiții de protecție a sănătății duce la
- a. îmbolnăvirea medicilor și asistentelor;
- b. îmbolnăvirea celorlalți  - pacienți din spital,
-c. imbolnăvirea unor persoane aflate în trecere: vizitatori, cetățeni care se suspectează de a fi infectați (și poate sunt, poate nu) și care apoi se fuc la familiile lor și pot da mai departe leapșa
- d. membrilor propiilor lor familii
Astfel un spital unde protecția medicilor lasă de dorit devine nu un centru unde se tratează bolnavii, ci un focar de răspândire a bolii

2. Pentru cine a făcut măcar odată un curs de prim ajutor e bine să își amintească principiul de bază: Încearcă să nu te pui tu, salvatorul, în pericol - de ce? pentru că dacă nu, în loc să ai o victimă și un salvator, vor fi două victime și niciun salvator.


Legat de „#staiincasa”, faptul că nu mai poți să te plimbi în natură este un lucru dăunător sănătății. Desigur, se încearcă contracararea iresponsabilității multora, a celor care se îngrămădesc și nu înțeleg la ce e bună distanța aia de 2 metri, de ce nu trebuie să strănuți și să tușești  în gura mare (adică să nu îți acoperi nasul sau gura după cum se tot zice peste tot) și să scuipi pe jos și etc.
Și da, este ditamai diferența să stai izolat în casă într-o casă mare, cu curte, într-un apartament spațios sau într-un bloc nenorocit, în una sau două camere, ca într-o cutie de chibrituri.


Legat de faptul că izolarea asta forțată și abundența de informații ne fac să nu mai putem fugi de realitate, ne obligă să ne gândim. Văd nulte opinii, din diverse părți ale lumii, care arată un fel de convergență (nu se suprapun, sunt diferite, au abordări variate) a modului de gândire a oamenilor, oamenii îți pun probleme de a începe să gândim și simțim global, ca un tot, nu ca niște mici entități veșnic în luptă sau competiție. Văd din ce în ce mai des faptul că oamenii văd omenirea și lumea ca un ceva întreg, unde cooperate și cooperarea sunt esențiale, vitale, aș spune. Chiar o să caut și o să pun aici link-uri la chestiile astea, e interesant (pentru mine cel puțin) de urmărit cum evoluează acest fenomen. O să updatez lista de fiecare dată când mai găsesc ceva.

Revista Sinteza - Biologul Alexandru Stermin: Virusul – partea nespusă a poveștii

The Chronicle of Higher Education - Why You Should Ignore All That Coronavirus-Inspired Productivity Pressure

Truestoryproject.ro (traducere din Financial Times) - Yuval Noah Harari despre coronavirus: alegerile pe care le facem acum ar putea schimba viitorul.

Horia Țurcanu: Perspectiva veveriței (despre asta am mai zis în articolul trecut, interesant, dar sunt sceptică în ce privește „rețetele” pentru a ajunge la starea respectivă și optimismul legat de ce va fi - pentru că prea des confundăm {ne mințim} speranțele noastre cu ce este și simțim de fapt)



Și la urmă, dar nu în ultimul rând:
Un gând subit, e ecuație bizară, născută din neant (poate): Viață + Energie = Iubire