Treceți la conținutul principal

Deschidere

Din ce în ce mai des îmi dau seama cât e de important să privești lucrurile fără pre-judecăți, fără a judeca-condamna, pur și simplu cu deschidere, cu un pic din uimirea și seninătatea unui copil. Așa poți să vezi că există mulți oameni mișto, nemaiavând mintea ocupată cu judecata lor. Și asta ajută la relaționare.
S-a încheiat aplicația de iarnă a școlii de ghizi montani.  Nu știam pe nimeni, cel mult recunoșteam câteva figuri din vedere, de la cursuri. Dar a fost foarte bine. Am cunoscut o mulțime de oameni mișto, am vorbit, am ascultat, ne-am ajutat, am învățat. Și am descoperit că fiecare are pasiunile sale, felul său diferit, modul său de a interacționa. Mulți erau super bazați, pentru care atestatul de ghid o formalitate, dar pentru mine școala asta a fost neprețuită, și ce am învățat și experiența în sine. Nu pot spune decât că m-am simțit foarte bine.
Am trăit fel de fel de emoții știind că suntem și notați. Am vorbit cu o grămadă de oameni total necunoscuți (ceea ce nu fac în mod obișnuit) descoperind astfel o grămadă de lucruri. Am făcut multe lucruri pe care n-aș fi crezut că o să reușesc să le fac vreodată - dacă mă întreba careva acum un an... Rapel, lansare, amaraje, noduri multe noduri care sunt fiecare de folosit pentru o anumită situație, mers cu colțari și piolet, oprire în piolet, legare în coardă, diverse asigurări, folosirea dispozitivelor de localizare în caz de avalanșă, a sondei de avalanșă etc etc.

Pe când începusem să scriu asta, acum câteva zile, la muncă au apărut mai multe ocazii în care fix termenul "deschidere" a fost cumva folosit la mișto. Normal, că este unul dintre termenii "la modă" deci folosit excesiv și golit de sens, devenind o vorbă goală dar pompoasă în slujba unor idei trendy și atât. Evident, când devine un fel de mantră răcnită, sugerată, susurată pe mii de voci și canale, ideea de a fi deschis își pierde complet substanța. Și devine normal să faci mișto de ea. Doar că... depinde foarte mult ce înțelegi tu personal prin asta... dacă ești în trend sau în afara lui. N-o să evit folosirea unor termeni sau idei doar pentru că au devenit vorbe goale pentru marea majoritate...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...