Treceți la conținutul principal

Deschidere

Din ce în ce mai des îmi dau seama cât e de important să privești lucrurile fără pre-judecăți, fără a judeca-condamna, pur și simplu cu deschidere, cu un pic din uimirea și seninătatea unui copil. Așa poți să vezi că există mulți oameni mișto, nemaiavând mintea ocupată cu judecata lor. Și asta ajută la relaționare.
S-a încheiat aplicația de iarnă a școlii de ghizi montani.  Nu știam pe nimeni, cel mult recunoșteam câteva figuri din vedere, de la cursuri. Dar a fost foarte bine. Am cunoscut o mulțime de oameni mișto, am vorbit, am ascultat, ne-am ajutat, am învățat. Și am descoperit că fiecare are pasiunile sale, felul său diferit, modul său de a interacționa. Mulți erau super bazați, pentru care atestatul de ghid o formalitate, dar pentru mine școala asta a fost neprețuită, și ce am învățat și experiența în sine. Nu pot spune decât că m-am simțit foarte bine.
Am trăit fel de fel de emoții știind că suntem și notați. Am vorbit cu o grămadă de oameni total necunoscuți (ceea ce nu fac în mod obișnuit) descoperind astfel o grămadă de lucruri. Am făcut multe lucruri pe care n-aș fi crezut că o să reușesc să le fac vreodată - dacă mă întreba careva acum un an... Rapel, lansare, amaraje, noduri multe noduri care sunt fiecare de folosit pentru o anumită situație, mers cu colțari și piolet, oprire în piolet, legare în coardă, diverse asigurări, folosirea dispozitivelor de localizare în caz de avalanșă, a sondei de avalanșă etc etc.

Pe când începusem să scriu asta, acum câteva zile, la muncă au apărut mai multe ocazii în care fix termenul "deschidere" a fost cumva folosit la mișto. Normal, că este unul dintre termenii "la modă" deci folosit excesiv și golit de sens, devenind o vorbă goală dar pompoasă în slujba unor idei trendy și atât. Evident, când devine un fel de mantră răcnită, sugerată, susurată pe mii de voci și canale, ideea de a fi deschis își pierde complet substanța. Și devine normal să faci mișto de ea. Doar că... depinde foarte mult ce înțelegi tu personal prin asta... dacă ești în trend sau în afara lui. N-o să evit folosirea unor termeni sau idei doar pentru că au devenit vorbe goale pentru marea majoritate...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş