Că e totul ieșit de pe făgașul normalului, că viețile noastre s-au schimbat dramatic - asta este clar pentru absolut fiecare dintre noi. Dar dincolo ce ne afectează acum direct - frica generalizată de consecințele pandemiei, măsurile luate de stat (și de angajatori), restricțiile/interdicțiile de circulație, faptul că mulți lucrăm de acasă - fiecare vede sau nu câte ceva din the big picture.
La nivel de țară, se vede din ce în ce faptul că incompetența aia care a fost încurajată și luată în brațe la toate nivelurile structurilor de conducere duce la consecințe catastrofale în momentele când chiar e nevoie de oameni care știu ce fac și ce trebuie să facă pentru a rezolva o problemă.
Iar la noi, acum, sistemul medical capotează încă înainte de a începe cu adevărat să curgă cu miile de cazuri mai severe. Pentru că managerii de spitale și tot sistemul de management și comunicare la nivel medical până la ministru își expun medicii și personalul spitalelor în mod direct infecției cu Covid-19. De la protocolul prost gândit din start, de a testa doar simptomaticii (lăsându-i pe ceilalți să se descurce singuri, să se autoizoleze, ca niște cetățeni responsabili (ceea ce s-a dovedit imediat că nu toți sunt). Aberația mare era ca, dacă ai luat contact cu un „suspect” întors de prin țările riscante și te duceai să vezi, am dom'le sau nu virusu' ei bine nu erai testat. Dar când te duceai, puteai infecta personalul medical și cine mai știe pe cine liniștit și fără să ai habar. Dincolo de asta, La spitale, imediat ce s-a spart buba în China, li s-au dat medicilor și asistentelor aberant de puține măști și echipament de protecție. Adică i-au lăsat fără arme în lupta cu micul inamic invizibil care a băgat ăn casă întreaga planetă. Să nu mai vorbin de vârfurile de incompetență, prostie și heirupism cum e managerul spitalului din Suceava, care i-a mai și băgat în ședință pe toți (tot personalul medical, medici și asistente) într-o sală, pe cei deja dovediți ca infectați și pe restul. Ce dacă ești bolnav, vino la muncă, avem mulți bolnavi! (Pe principiul cui pe cui se scoate, s-o fi gândit domnu respectiv? Cel mai probabil omul își imagina că ce mare rahat e și virusul ăsta, o gripă acolo, iar doctorii ăștia se dau loviți, vor să stea acasă să se sustragă și să lase bolnavii abandonați, nu se poate, dom'le - dau aici scenariul cel mai benign, adică cum că a făcut asta gândindu-se la pacienți, nu la altele, gen cum să dea bine în fața mai-marilor lui ).
Și așa e în toată țara. Practic, pe prima curbă de creștere mai mare a cazurilor sunt luați de val medicii și cadrele medicale, asta înainte să vină (dacă se respectă scenariul din Italia, China, Spania, etc) creșterea aia masivă de cazuri care înfloresc după revenirea grăbită în țară a „italienilor” și „europenilor” noștri de toate etniile. Dintre care s-au autoizolat doar ăia cu bun simț, restul s-au fofilat minunat și s-au dus prin țară care încotro, răspândind „bucuria” tuturor (fiecare fiind sigur că n-are nimic și e sănătos tun). Acum ar începe să se vadă rezultatul.
Doar că mare parte din personalul medical e deja infectat sau pe cale să fie infectat.
Și acum fac un pic tranziția spre o vedere un pic mai globală.
S-a decis unanim de către toate statele că singura soluție e limitarea circulației persoanelor. Izolarea la domiciliu a cetățenilor săi, mai puțin cei care nu au cum să muncească de acasă și care prestează munci care asigură nevoile și supraviețuirea tuturor celorlalți. Întreaga omenire de pe planetă e închisă în casă în perioada asta - și nu se știe cât va dura asta.
O analiză rece a faptelor pe care am citit-o și mi-a dat o stare tare bizară m-a făcut să înțeleg un adevăr cinic: statele nu ne izolează pentru binele nostu. Ne izolează pentru că niciunul nu are capacitatea de a avea grijă de un număr mare de bolnavi în stare destul de gravă. Niciun stat nu e pregătit pentru vreo criză. Izolarea determină o menținere a ratei îmbolnăvirilor (implicit a cazurilor grave) într-o proporție suportabilă pentru sistemul sanitar al țării respective. Pentru că tot o să facem gripa asta mai toți, doar să n-o facem toți în același timp, asta e ideea. De aia o să avem probabil o perioadă de izolare până ce vor scădea bine cifrele referitoare la noi îmbolnăviri, apo se va relua ușurel activitatea, iar va crește rata de îmbolnăviri, iar izolare etc. Asta până se aprobă un vaccin sau tratament. Practic, statul (un stat generic, orice stat) ăși apără structurile de propriii săi cetățeni. Stați acasă, că nu facem față. Nu vreți - vă obligăm. Aici e un pic ca la cinismul Me(r)dlife - vă vrem banii dar doar dacă sunteți sănătoși. Așa și statul, doar că nu o spune - doar se poate vedea printre rânduri: vă vrem banii că doar de aia cotizați toată viața la asigurările de sănătate de stat - dar când e groasă treaba nu vă vrem cu bolile voastre, nu ne-am pregătit. Avem totul gândit doar pentru vremuri bune (aici nu vorbin de România, unde nici în vremurile „bune” nu primești nimic bun în valoare de banii cotizați la sistemul de sănătate) .
Făcând un pas și mai departe, pentru a bigger picture, chestia e și mai drăguță. Se referă la statele care în situații de criză își iau puteri excepționale și încep să taie la libertățile omului și nimeni nu crâcnește. Și începe să le placă. Și după ce trece criza, nu mai vor să lase ce-au câștigat. Că așa e omenesc, puterea corupe și naște mai multă sete de putere - adică monștri. Pe care, obișnuiți fiind deja cu limitările, abia de le vom observa. E practic o oportunitate unică, de care garantat se va profita - cine, unde, cum și în ce măsură? Rămâne de văzut. Un articol atât de bun că e al naibii de întristător aici: https://www.economist.com/leaders/2020/03/26/the-state-in-the-time-of-covid-19?cid1=cust/ednew/n/bl/n/2020/03/26n/owned/n/n/nwl/n/n/E/436254/n (cred că vă va cere să vă abonați ca să citiți tot articolul, asta înseamnă doar că veți primi newslettere de la ei, nu m-a încântat ideea, dar tot ce am citit de la ei merită efortul)
Later edit:
Ca să nu închei pesimist, am găsit un articol interesant. Cumva sper să fie acesta momentul marii schimbări, dar speranța e și ea o proiecție mentală... Sunt de acord cu mare parte dintre cele scrise acolo, însă fără a mă încrede neapărat în „rețetele” standardizate menționate - deși nu le neg posibila eficiență, dar așa sunt eu, sceptică (deci nu fac reclamă „tool”-urilor recomandate, mai degrabă îndemn pe fiecare să încerce să simtă, să gândească, să se elibereze de frici și să își găsească propria cale de conectare cu... nu știu ce-ul colectiv) https://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/1007-Perspectiva-Veveritei
La nivel de țară, se vede din ce în ce faptul că incompetența aia care a fost încurajată și luată în brațe la toate nivelurile structurilor de conducere duce la consecințe catastrofale în momentele când chiar e nevoie de oameni care știu ce fac și ce trebuie să facă pentru a rezolva o problemă.
Iar la noi, acum, sistemul medical capotează încă înainte de a începe cu adevărat să curgă cu miile de cazuri mai severe. Pentru că managerii de spitale și tot sistemul de management și comunicare la nivel medical până la ministru își expun medicii și personalul spitalelor în mod direct infecției cu Covid-19. De la protocolul prost gândit din start, de a testa doar simptomaticii (lăsându-i pe ceilalți să se descurce singuri, să se autoizoleze, ca niște cetățeni responsabili (ceea ce s-a dovedit imediat că nu toți sunt). Aberația mare era ca, dacă ai luat contact cu un „suspect” întors de prin țările riscante și te duceai să vezi, am dom'le sau nu virusu' ei bine nu erai testat. Dar când te duceai, puteai infecta personalul medical și cine mai știe pe cine liniștit și fără să ai habar. Dincolo de asta, La spitale, imediat ce s-a spart buba în China, li s-au dat medicilor și asistentelor aberant de puține măști și echipament de protecție. Adică i-au lăsat fără arme în lupta cu micul inamic invizibil care a băgat ăn casă întreaga planetă. Să nu mai vorbin de vârfurile de incompetență, prostie și heirupism cum e managerul spitalului din Suceava, care i-a mai și băgat în ședință pe toți (tot personalul medical, medici și asistente) într-o sală, pe cei deja dovediți ca infectați și pe restul. Ce dacă ești bolnav, vino la muncă, avem mulți bolnavi! (Pe principiul cui pe cui se scoate, s-o fi gândit domnu respectiv? Cel mai probabil omul își imagina că ce mare rahat e și virusul ăsta, o gripă acolo, iar doctorii ăștia se dau loviți, vor să stea acasă să se sustragă și să lase bolnavii abandonați, nu se poate, dom'le - dau aici scenariul cel mai benign, adică cum că a făcut asta gândindu-se la pacienți, nu la altele, gen cum să dea bine în fața mai-marilor lui ).
Și așa e în toată țara. Practic, pe prima curbă de creștere mai mare a cazurilor sunt luați de val medicii și cadrele medicale, asta înainte să vină (dacă se respectă scenariul din Italia, China, Spania, etc) creșterea aia masivă de cazuri care înfloresc după revenirea grăbită în țară a „italienilor” și „europenilor” noștri de toate etniile. Dintre care s-au autoizolat doar ăia cu bun simț, restul s-au fofilat minunat și s-au dus prin țară care încotro, răspândind „bucuria” tuturor (fiecare fiind sigur că n-are nimic și e sănătos tun). Acum ar începe să se vadă rezultatul.
Doar că mare parte din personalul medical e deja infectat sau pe cale să fie infectat.
Și acum fac un pic tranziția spre o vedere un pic mai globală.
S-a decis unanim de către toate statele că singura soluție e limitarea circulației persoanelor. Izolarea la domiciliu a cetățenilor săi, mai puțin cei care nu au cum să muncească de acasă și care prestează munci care asigură nevoile și supraviețuirea tuturor celorlalți. Întreaga omenire de pe planetă e închisă în casă în perioada asta - și nu se știe cât va dura asta.
O analiză rece a faptelor pe care am citit-o și mi-a dat o stare tare bizară m-a făcut să înțeleg un adevăr cinic: statele nu ne izolează pentru binele nostu. Ne izolează pentru că niciunul nu are capacitatea de a avea grijă de un număr mare de bolnavi în stare destul de gravă. Niciun stat nu e pregătit pentru vreo criză. Izolarea determină o menținere a ratei îmbolnăvirilor (implicit a cazurilor grave) într-o proporție suportabilă pentru sistemul sanitar al țării respective. Pentru că tot o să facem gripa asta mai toți, doar să n-o facem toți în același timp, asta e ideea. De aia o să avem probabil o perioadă de izolare până ce vor scădea bine cifrele referitoare la noi îmbolnăviri, apo se va relua ușurel activitatea, iar va crește rata de îmbolnăviri, iar izolare etc. Asta până se aprobă un vaccin sau tratament. Practic, statul (un stat generic, orice stat) ăși apără structurile de propriii săi cetățeni. Stați acasă, că nu facem față. Nu vreți - vă obligăm. Aici e un pic ca la cinismul Me(r)dlife - vă vrem banii dar doar dacă sunteți sănătoși. Așa și statul, doar că nu o spune - doar se poate vedea printre rânduri: vă vrem banii că doar de aia cotizați toată viața la asigurările de sănătate de stat - dar când e groasă treaba nu vă vrem cu bolile voastre, nu ne-am pregătit. Avem totul gândit doar pentru vremuri bune (aici nu vorbin de România, unde nici în vremurile „bune” nu primești nimic bun în valoare de banii cotizați la sistemul de sănătate) .
Făcând un pas și mai departe, pentru a bigger picture, chestia e și mai drăguță. Se referă la statele care în situații de criză își iau puteri excepționale și încep să taie la libertățile omului și nimeni nu crâcnește. Și începe să le placă. Și după ce trece criza, nu mai vor să lase ce-au câștigat. Că așa e omenesc, puterea corupe și naște mai multă sete de putere - adică monștri. Pe care, obișnuiți fiind deja cu limitările, abia de le vom observa. E practic o oportunitate unică, de care garantat se va profita - cine, unde, cum și în ce măsură? Rămâne de văzut. Un articol atât de bun că e al naibii de întristător aici: https://www.economist.com/leaders/2020/03/26/the-state-in-the-time-of-covid-19?cid1=cust/ednew/n/bl/n/2020/03/26n/owned/n/n/nwl/n/n/E/436254/n (cred că vă va cere să vă abonați ca să citiți tot articolul, asta înseamnă doar că veți primi newslettere de la ei, nu m-a încântat ideea, dar tot ce am citit de la ei merită efortul)
Later edit:
Ca să nu închei pesimist, am găsit un articol interesant. Cumva sper să fie acesta momentul marii schimbări, dar speranța e și ea o proiecție mentală... Sunt de acord cu mare parte dintre cele scrise acolo, însă fără a mă încrede neapărat în „rețetele” standardizate menționate - deși nu le neg posibila eficiență, dar așa sunt eu, sceptică (deci nu fac reclamă „tool”-urilor recomandate, mai degrabă îndemn pe fiecare să încerce să simtă, să gândească, să se elibereze de frici și să își găsească propria cale de conectare cu... nu știu ce-ul colectiv) https://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/1007-Perspectiva-Veveritei
Comentarii