Ciudățele zilele astea de work from home în regim de izolare. Sâmbătă-duminică am început diverse revoluții prin casă, la cât de lăsată de izbeliște era, am de muncă o grămadă să o fac un loc primitor și fără zone-depozit-de-naiba-mai-știe-ce.
Abia ce mă obișnuiam cu ideea și îmi găseam chestii de făcut când, luni mi se pare, citind nu știu ce variante de previziuni brusc mi-am dat seama că perioada asta de izolare s-ar putea să fie mult mai lungă decât am vrut să cred până la momentul ăla. Adică în loc de maxim o lună (cam așa era dispusă să accepte mintea mea) să fie trei sau chiar șase!!! luni. Nu pot să zic ce răsturnare de gânduri s-a petrecut atunci în capul meu, mi-a cam căzut ceru-n cap. Abia seara târziu am acceptat posibilitatea asta... nu prea luminoasă.
Oricum, de atunci am zis că ok, ce e, e, n-am niciun control asupra a ceea ce face statul, sau ce fac țările UE, sau ce face virusu'... așa că măcar să mă asigur că n-o iau eu razna, ies pe la prânz, pe soare, să mă plimb pun pic pe străduțele din zonă să mă dezmorțesc și să mă bucur de primăvară, gătesc, continui cu revoluțiile din casă, mă ciondănesc cu mama, caut cursuri de ceva ce mă interesează și mi-ar folosi, am dezgropat niște chestii croșetat în tinerețe pe care să le desfac și să le refac acum mai pe gustul meu de acum, arunc chestii în fiecare zi (incredibil câte chestii inutile zac adunate în fiece cotlon), încerc să domolesc niște idei avântate dar greu de implementat... Și trec de la entuziasm la enervare și invers. Da' de plictisit nu mă plictisesc.
Abia ce mă obișnuiam cu ideea și îmi găseam chestii de făcut când, luni mi se pare, citind nu știu ce variante de previziuni brusc mi-am dat seama că perioada asta de izolare s-ar putea să fie mult mai lungă decât am vrut să cred până la momentul ăla. Adică în loc de maxim o lună (cam așa era dispusă să accepte mintea mea) să fie trei sau chiar șase!!! luni. Nu pot să zic ce răsturnare de gânduri s-a petrecut atunci în capul meu, mi-a cam căzut ceru-n cap. Abia seara târziu am acceptat posibilitatea asta... nu prea luminoasă.
Oricum, de atunci am zis că ok, ce e, e, n-am niciun control asupra a ceea ce face statul, sau ce fac țările UE, sau ce face virusu'... așa că măcar să mă asigur că n-o iau eu razna, ies pe la prânz, pe soare, să mă plimb pun pic pe străduțele din zonă să mă dezmorțesc și să mă bucur de primăvară, gătesc, continui cu revoluțiile din casă, mă ciondănesc cu mama, caut cursuri de ceva ce mă interesează și mi-ar folosi, am dezgropat niște chestii croșetat în tinerețe pe care să le desfac și să le refac acum mai pe gustul meu de acum, arunc chestii în fiecare zi (incredibil câte chestii inutile zac adunate în fiece cotlon), încerc să domolesc niște idei avântate dar greu de implementat... Și trec de la entuziasm la enervare și invers. Da' de plictisit nu mă plictisesc.
Comentarii