Din Riga am plecat tot cu autocarul către Tallin. Tot vreo 3 ore jumătate ca între Vilnius și Riga. Peisaje frumoase, câmpii și păduri de pini și de mesteceni, din nou ploi prin care treceam ca să dăm iar de soare...
Și Tallin mi-a plăcut foarte mult. Chiar dacă uitându-mă pe hartă văd că am cutreierat o zonă destul de restrânsă, ceea ce înseamnă că n-am văzut de toate (bunăoară se pare că au foarte multe parcuri, or noi am văzut doar unul, cel în care se desfășura un fel de festival al luminilor).
Hostelul în care am stat era pe o străduță, în orașul vechi, chiar lângă vechiul zid de apărare al cetății (și nici nu știu cum am făcut de nu mi-a dat prin minte să mă urc pe el, că era amenajat, am văzut că se putea circula pe el).
Ghidul nostru a fost un băiat pasionat de ce ne povestea, ne-a plăcut tuturor. Ne-a plimbat prin cetate, ne-a povestit și de istorie, și de diverse chestii inedite, dar totul cu umor și modestie. Ne-a arătat și apoi a și pronunțat niște cuvinte în estoniană de 15 vocale consecutive de am rămas toți mască.
Orașul vechi e frumos, mi s-a părut un fel de combinație foarte reușită între Vilnius și Riga, adică între stilul germanic cu cel polonez, rus și probabil danez.
Și aici, ca și în celelalte țări baltice, multe biserici, toate ale ocupanților mai puternici ai țării, pentru că și aici creștinismul a fost adoptat doar de fațadă, localnicii rămânând "păgâni" în esență. Dar dincolo de asta, bisericile pe care le-am văzut sunt foarte frumoase.
Spre finalul turului am ajuns pe un deal plin de luminițe care porneau din curtea castelului și urcau în parcul de pe deal și dădeau un aer frumos și misterios locului, pe măsură ce se lăsa seara. Era 21 septembrie și era ceva o sărbătoare a luminilor cu ocazia echinocțiului cred.
Seara, după ce s-a terminat turul ghidat, am continuat hoinăreala pe străzile orașului vechi. Care s-a dovedit frumos și pe zi, și pe întuneric, și pe soare, și pe ploaie.
Zidurile cetății și diverse turnuri sunt foarte bine păstrate și întreținute, ai ce vedea, adică nu doar niște ruine și atât.
La un moment dat, pentru că se lăsase frigul și ploua mocănește am fost tentați să intrăm într-un bar numit Bunker făcut chiar într-un fost buncăr. Era cald, dar mirosul de buncăr vechi te cam lua de cap. Dar erau multe detalii haioase prin el, tot soiul de obiecte care erau na, de-acolo (telefon cu manivelă, mască de gaze, nuș'ce chestie de transmisiuni, o ladă metalică, multe chestii).
Am mai rătăcit pe străzi, ne-am mai băgat la căldură într-un deja binecunoscut Lido (eram deja specialiști, comparam prețurile de la o țară la alta).
Dimineața înainte de plecare am avut vreme de o scurtă plimbare și un mic shopping cu haleli de supermarket pentru Helsinki, unde se zvonea că totul e mai scump. Am văzut la lumina zilei niște cotlonașe pe care noaptea doar le întrezărisem vag dar și atunci îmi atrăseseră atenția.
Apoi s-a făcut ora de plecare, am mers spre port și ne-am îmbarcat pe feribot. Și am traversat marea Baltică vreo două ore și ceva pe feribot. Abia dacă simțeai că ești pe mare, așa lin a fost drumul. Doar pe punte te sufla vântul cu totul (bineînțeles că îmi tot făceam de lucru pe punte ca să mai văd ce și cum, cum mai suflă vântoasa...)
Și Tallin mi-a plăcut foarte mult. Chiar dacă uitându-mă pe hartă văd că am cutreierat o zonă destul de restrânsă, ceea ce înseamnă că n-am văzut de toate (bunăoară se pare că au foarte multe parcuri, or noi am văzut doar unul, cel în care se desfășura un fel de festival al luminilor).
Hostelul în care am stat era pe o străduță, în orașul vechi, chiar lângă vechiul zid de apărare al cetății (și nici nu știu cum am făcut de nu mi-a dat prin minte să mă urc pe el, că era amenajat, am văzut că se putea circula pe el).
Ghidul nostru a fost un băiat pasionat de ce ne povestea, ne-a plăcut tuturor. Ne-a plimbat prin cetate, ne-a povestit și de istorie, și de diverse chestii inedite, dar totul cu umor și modestie. Ne-a arătat și apoi a și pronunțat niște cuvinte în estoniană de 15 vocale consecutive de am rămas toți mască.
Orașul vechi e frumos, mi s-a părut un fel de combinație foarte reușită între Vilnius și Riga, adică între stilul germanic cu cel polonez, rus și probabil danez.
Și aici, ca și în celelalte țări baltice, multe biserici, toate ale ocupanților mai puternici ai țării, pentru că și aici creștinismul a fost adoptat doar de fațadă, localnicii rămânând "păgâni" în esență. Dar dincolo de asta, bisericile pe care le-am văzut sunt foarte frumoase.
Spre finalul turului am ajuns pe un deal plin de luminițe care porneau din curtea castelului și urcau în parcul de pe deal și dădeau un aer frumos și misterios locului, pe măsură ce se lăsa seara. Era 21 septembrie și era ceva o sărbătoare a luminilor cu ocazia echinocțiului cred.
Seara, după ce s-a terminat turul ghidat, am continuat hoinăreala pe străzile orașului vechi. Care s-a dovedit frumos și pe zi, și pe întuneric, și pe soare, și pe ploaie.
Zidurile cetății și diverse turnuri sunt foarte bine păstrate și întreținute, ai ce vedea, adică nu doar niște ruine și atât.
La un moment dat, pentru că se lăsase frigul și ploua mocănește am fost tentați să intrăm într-un bar numit Bunker făcut chiar într-un fost buncăr. Era cald, dar mirosul de buncăr vechi te cam lua de cap. Dar erau multe detalii haioase prin el, tot soiul de obiecte care erau na, de-acolo (telefon cu manivelă, mască de gaze, nuș'ce chestie de transmisiuni, o ladă metalică, multe chestii).
Am mai văzut locșoare interesante, dar nu ne-am aruncat. A, de fapt să nu mint, o parte, petrecăreții grupului au mai ieșit târziu într-un bar care era cică undeva aproape de hostel numit Sigmund Freud. Și avea prețuri depresive și ilustrații foaaarte interesante și potrivite cu conceptul. Gen vulve.
Am mai rătăcit pe străzi, ne-am mai băgat la căldură într-un deja binecunoscut Lido (eram deja specialiști, comparam prețurile de la o țară la alta).
Dimineața înainte de plecare am avut vreme de o scurtă plimbare și un mic shopping cu haleli de supermarket pentru Helsinki, unde se zvonea că totul e mai scump. Am văzut la lumina zilei niște cotlonașe pe care noaptea doar le întrezărisem vag dar și atunci îmi atrăseseră atenția.
Apoi s-a făcut ora de plecare, am mers spre port și ne-am îmbarcat pe feribot. Și am traversat marea Baltică vreo două ore și ceva pe feribot. Abia dacă simțeai că ești pe mare, așa lin a fost drumul. Doar pe punte te sufla vântul cu totul (bineînțeles că îmi tot făceam de lucru pe punte ca să mai văd ce și cum, cum mai suflă vântoasa...)
Comentarii