De vineri încoace am fost foarte angrenată în social, sub diverse forme.
Vineri mi-am luat liber ca să fiu voluntar la mitingul Alianței USR Plus. Zis și făcut. De la 9 dimineața am pornit să împart flyere care invitau lumea la mitingul Alianței din parcul Izvor. Am ajuns cu vreo 15 minute întârziere, noroc că un alt coleg mai punctual preluase flyerele. La scurt timp a venit încă un coleg. Răzvan și Robert. Ne-am împărțit flyerele între noi, Robert s-a postat la ieșirea de metrou spre McDonald, eu și Răzvan pe cealaltă. Mai târziu a mai apărut un băiat, Tiberiu, taman bine când Răzvan plecase să își rezilve niște treburi. Oamenii veneau în valuri, și la ieșirea de la metrou - asta era de așteptat - dar, în mod ciudat, și invers. Erau momente când nu apuca să dai flyere decât pentru 1 din 3 sau 4 oameni, erau momente când nu trecea nimeni înspre și dinspre metrou. Eu spuneam bună dimineața și le întindeam flyerul. Aveam pe mine tricoul cu însemnele Alianței. Atunci, dimineața, cumva până spre ora 12 și ceva oamenii erau mai deschiși, procentual mult mai mulți luau flyerul pe care li-l dădeam față de mai spre prânz. Sau poate obosisem și nu mai simțeam eu avântul și deschiderea care mă făceau să le zâmbesc oamenilor din suflet dimineața. Dar și categoriile de vârstă care intrau și ieșeau de la metrou se schimbaseră. Aici, după-amiază am avut cei mai mulți vehemenți și cu priviri mohorâte legate de flyere. Oamenii erau unii deja obosiți și sictiriți, alții, tineri, din categoria mi-e indiferent. Pe la două jumate mai rămăseseră 10-15 flyere, i le-am lăsat lui Răzvan și m-am cărat acasă să halesc, să mă odihnesc, că mă dureau picioarele și umerii de stat atâta în picioare cu rucsacul în spinare.
La ora 4 era dată adunarea în parcul Izvor, ca să ajutăm la pregătirile logistice de miting. Ei, și pe la 3 jumate se porni ploaia. Rupere de nori. Deja de 15 minute aflasem că s-a pornit, doar că nu ajunsese până aici. Ei, și a turnat în rafale la greu. Am stat ce am stat, mi-am luat pe mine echipament de ploaie plus de rezervă o pelerină. Aici ploaia slăbise, dar la Izvor turna cu găleată. Am scos geaca de ploaie și am pus pelerină de munte în loc și am ieșit. Am lipăit prin bălți, ploua tare, mai tuna, mai fulgera, era frumos. M-am luat după muzică și am ajuns la scenă. Aici deja era ceva lume, toți membri ai Alianței, cu umbrele, pelerine, care mai bine echipat, care mai puțin... Oricum, mă așteptase să fie doar câțiva, nu zeci. Am dat acolo și de Cristina, am rămas pe lângă ea, nu mai ochisem pe nimeni cunoscut. A fost mișto mitingul, în ciuda ploii, atmosferă pur și simplu foarte bună.
Sâmbătă aveam programat party de ziua Dianei și a Roxanei la casa Șocșilor din Bragadiru. Stăteam cu oarece emoții, că dacă mă sunau de la Plus să înlocuiesc pe cineva ca delegat în secția de votare (eram rezervă) pica orice plan de party. Cun nu a sunat nimic, a fost party. A, da, iar dimineața am avut recuperare pentru cursul de ghid național, cel care a fost amânat. Aveam locul de curs schimbat, undeva în spate la Unirii. Am întârziat, iar la doi pași de locul cursului am dat nas în nas cu Dana Blyth, fosta mea colegă de la McCann. Am stat un pic la taclale, că tot întârziasem, nu mai contau câteva minute în plus.
După curs am reușit să mă abonez la mașină lui Baftă ca să ajung la Diana. Am mers pe jos de la Unirii până la Dominic în Floreasca ca să mai fac ceva mișcare și să ajung la 4, ca să ne ia dintr-un singur loc Baftă. Am ajuns și în Bragadiru, mergând o vreme pe drumul Pastelului - da, am trecut pe lângă, mă simțeam bizar să fiu sâmbătă pe acolo - și apoi pe Antiaeriană și în fine, printr-o zonă necunoscută mie.
Drăguț în Bragadiru în cartierul rezidențial unde stau Șocșii. Mi-a amintit de fosta casă a Irinei de la 1 decembrie.
Ne-am adunat ușor-ușor, gașcă veselă, am revăzut-o și pe Raluca, pe Mi și pe Titus. Relaxare și voie bună, asta ar fi descrierea atmosferei. Mă bucur că în fine Diana și Șox s-au mai liniștit cu casa, cu pusul la punct și na, și ne-au reunit aici.
Duminică m-am trezit târziu și într-o stare un pic bizară, am alergat, am revenit acasă cam ostenită, un duș, haleală și apoi am ieșit la vot, maică-mea ofticată pe mine că am ieșit prea târziu și o să stăm la coadă. Nu era nicio coadă (spre deosebire de diaspora și de multe alte secții) așa că am terminat foarte repede. Cred că e prima dată când maică-mea votează ca mine. Ne-am plimbat prin Herăstrău și culmea că la finalul plimbării eram mai vioaie decât la început. Seara citeam pe grupul de whatsapp al delegaților real time ce probleme și situații apăreau în secțiile de votare, apoi la numărătoare, cum cereau sfaturi, cum li se răspundea prompt, am văzut X cazuri de sesizări și plângeri penale. A fost o mare luptă. Chiar mă gândeam că e mai palpitant și în plus absolut real față de orice film sau serial de mare audiență. Am văzut că prezența masivă a contat, că stăteam bine la numărătoare, m-am culcat liniștită.
Luni a fost o zi oarecum euforică, cu procentajul bun, cu colegii entuziasmați, apoi și cu condamnarea cu executare a lui Dragnea.
Iar ieri m-am dus să văd prezentarea aplicației 10000 de pași, pentru că m-am băgat voluntar iar între 1 și 4 iunie o să am de mers, cercetat și pozat toate intersecțiile și trotuarele din cele trei zone pe care le-am ales. E interesant, și chiar mă gândeam că dacă o concepeau sub formă de joc gen pokemon ăla cred că acopereau Bucureștiul cu totul în alea 4 zile. Oricum e de bine și sper să aibă și urmări pozitive inițiativa asta. Eram vreo 7-8 ieri seara, urmează alții azi, mâine și poimâine. Veniseră și băieții care dezvolta aplicația, care va fi final version abia puțin înainte de 1 iunie. Versiunea de test există, suficient cât să vedem ce conține, cum funcționează și ce avem de făcut cu ea.
A fost și e încă e o perioadă de băi de mulțime și socializare intensivă pentru mine. Am multe senzații, impresii, gânduri haotice, multe trăiri foarte diverse și bizare unele, nedecantate încă.
Vineri mi-am luat liber ca să fiu voluntar la mitingul Alianței USR Plus. Zis și făcut. De la 9 dimineața am pornit să împart flyere care invitau lumea la mitingul Alianței din parcul Izvor. Am ajuns cu vreo 15 minute întârziere, noroc că un alt coleg mai punctual preluase flyerele. La scurt timp a venit încă un coleg. Răzvan și Robert. Ne-am împărțit flyerele între noi, Robert s-a postat la ieșirea de metrou spre McDonald, eu și Răzvan pe cealaltă. Mai târziu a mai apărut un băiat, Tiberiu, taman bine când Răzvan plecase să își rezilve niște treburi. Oamenii veneau în valuri, și la ieșirea de la metrou - asta era de așteptat - dar, în mod ciudat, și invers. Erau momente când nu apuca să dai flyere decât pentru 1 din 3 sau 4 oameni, erau momente când nu trecea nimeni înspre și dinspre metrou. Eu spuneam bună dimineața și le întindeam flyerul. Aveam pe mine tricoul cu însemnele Alianței. Atunci, dimineața, cumva până spre ora 12 și ceva oamenii erau mai deschiși, procentual mult mai mulți luau flyerul pe care li-l dădeam față de mai spre prânz. Sau poate obosisem și nu mai simțeam eu avântul și deschiderea care mă făceau să le zâmbesc oamenilor din suflet dimineața. Dar și categoriile de vârstă care intrau și ieșeau de la metrou se schimbaseră. Aici, după-amiază am avut cei mai mulți vehemenți și cu priviri mohorâte legate de flyere. Oamenii erau unii deja obosiți și sictiriți, alții, tineri, din categoria mi-e indiferent. Pe la două jumate mai rămăseseră 10-15 flyere, i le-am lăsat lui Răzvan și m-am cărat acasă să halesc, să mă odihnesc, că mă dureau picioarele și umerii de stat atâta în picioare cu rucsacul în spinare.
La ora 4 era dată adunarea în parcul Izvor, ca să ajutăm la pregătirile logistice de miting. Ei, și pe la 3 jumate se porni ploaia. Rupere de nori. Deja de 15 minute aflasem că s-a pornit, doar că nu ajunsese până aici. Ei, și a turnat în rafale la greu. Am stat ce am stat, mi-am luat pe mine echipament de ploaie plus de rezervă o pelerină. Aici ploaia slăbise, dar la Izvor turna cu găleată. Am scos geaca de ploaie și am pus pelerină de munte în loc și am ieșit. Am lipăit prin bălți, ploua tare, mai tuna, mai fulgera, era frumos. M-am luat după muzică și am ajuns la scenă. Aici deja era ceva lume, toți membri ai Alianței, cu umbrele, pelerine, care mai bine echipat, care mai puțin... Oricum, mă așteptase să fie doar câțiva, nu zeci. Am dat acolo și de Cristina, am rămas pe lângă ea, nu mai ochisem pe nimeni cunoscut. A fost mișto mitingul, în ciuda ploii, atmosferă pur și simplu foarte bună.
Sâmbătă aveam programat party de ziua Dianei și a Roxanei la casa Șocșilor din Bragadiru. Stăteam cu oarece emoții, că dacă mă sunau de la Plus să înlocuiesc pe cineva ca delegat în secția de votare (eram rezervă) pica orice plan de party. Cun nu a sunat nimic, a fost party. A, da, iar dimineața am avut recuperare pentru cursul de ghid național, cel care a fost amânat. Aveam locul de curs schimbat, undeva în spate la Unirii. Am întârziat, iar la doi pași de locul cursului am dat nas în nas cu Dana Blyth, fosta mea colegă de la McCann. Am stat un pic la taclale, că tot întârziasem, nu mai contau câteva minute în plus.
După curs am reușit să mă abonez la mașină lui Baftă ca să ajung la Diana. Am mers pe jos de la Unirii până la Dominic în Floreasca ca să mai fac ceva mișcare și să ajung la 4, ca să ne ia dintr-un singur loc Baftă. Am ajuns și în Bragadiru, mergând o vreme pe drumul Pastelului - da, am trecut pe lângă, mă simțeam bizar să fiu sâmbătă pe acolo - și apoi pe Antiaeriană și în fine, printr-o zonă necunoscută mie.
Drăguț în Bragadiru în cartierul rezidențial unde stau Șocșii. Mi-a amintit de fosta casă a Irinei de la 1 decembrie.
Ne-am adunat ușor-ușor, gașcă veselă, am revăzut-o și pe Raluca, pe Mi și pe Titus. Relaxare și voie bună, asta ar fi descrierea atmosferei. Mă bucur că în fine Diana și Șox s-au mai liniștit cu casa, cu pusul la punct și na, și ne-au reunit aici.
Duminică m-am trezit târziu și într-o stare un pic bizară, am alergat, am revenit acasă cam ostenită, un duș, haleală și apoi am ieșit la vot, maică-mea ofticată pe mine că am ieșit prea târziu și o să stăm la coadă. Nu era nicio coadă (spre deosebire de diaspora și de multe alte secții) așa că am terminat foarte repede. Cred că e prima dată când maică-mea votează ca mine. Ne-am plimbat prin Herăstrău și culmea că la finalul plimbării eram mai vioaie decât la început. Seara citeam pe grupul de whatsapp al delegaților real time ce probleme și situații apăreau în secțiile de votare, apoi la numărătoare, cum cereau sfaturi, cum li se răspundea prompt, am văzut X cazuri de sesizări și plângeri penale. A fost o mare luptă. Chiar mă gândeam că e mai palpitant și în plus absolut real față de orice film sau serial de mare audiență. Am văzut că prezența masivă a contat, că stăteam bine la numărătoare, m-am culcat liniștită.
Luni a fost o zi oarecum euforică, cu procentajul bun, cu colegii entuziasmați, apoi și cu condamnarea cu executare a lui Dragnea.
Iar ieri m-am dus să văd prezentarea aplicației 10000 de pași, pentru că m-am băgat voluntar iar între 1 și 4 iunie o să am de mers, cercetat și pozat toate intersecțiile și trotuarele din cele trei zone pe care le-am ales. E interesant, și chiar mă gândeam că dacă o concepeau sub formă de joc gen pokemon ăla cred că acopereau Bucureștiul cu totul în alea 4 zile. Oricum e de bine și sper să aibă și urmări pozitive inițiativa asta. Eram vreo 7-8 ieri seara, urmează alții azi, mâine și poimâine. Veniseră și băieții care dezvolta aplicația, care va fi final version abia puțin înainte de 1 iunie. Versiunea de test există, suficient cât să vedem ce conține, cum funcționează și ce avem de făcut cu ea.
A fost și e încă e o perioadă de băi de mulțime și socializare intensivă pentru mine. Am multe senzații, impresii, gânduri haotice, multe trăiri foarte diverse și bizare unele, nedecantate încă.
Comentarii