Parfum de salcâm, flori de salcâm pe ici pe colo prin drumurile mele de zi și de seară.
La întoarcerea de la 7 scări, când pornisem de la Victoriei spre casă pe jos ca să mă dezmorțesc după incomodul microbuz, atunci, trecând pe lângă curtea muzeului Antipa, ceva plăcut și foarte cunoscut mă amețea. Era mirosul de salcâmi în floare...
Alergasem de acasă până la traversarea de la Arcul de Triumf. Nor și zăpușeală. Stând la semafor mi-am dat seama că pot vizita Arcul de Triumf, că e deschis. Am și văzut doi omuleți la poalele lui, deci... se traversa pe undeva. Am găsit - se trasase special o zebră și puseseră semafoare. Am ajuns. Nenea paznicul ne-a deschis ușa metalică - eram mai mulți cei care ne adunasem la semafor și veniseră buluc pe trecerea de pietoni fix pentru a vizita monumentul.
Scară îngustă în spirală, ferestruici înguste.
Un spațiu mai larg, unde era amenajat un loc pentru copii, totul tapetat cu hârtie de ziar. Și niște răftulețe cu cărți.
Alte scări, mai largi. Un nou spațiu, o cameră, dedicată regalității.
Di nou scări înguste șiii... lumină, o ușă metalică - ieșirea pe acoperișul Arcului de Triumf. În ciuda norilor, tot e frumos. Străzile care se adună nod la Arc se văd senzațional. Și tot Bucureștiul, până departe - inclusiv catedrala în construcție. E o senzație aparte să vezi orașul de pe Arcul de Triumf. Nu credeam să mă impresioneze, dar a fost totuși o surpriză plăcută.
Am coborât pe celălalt picior. Spațiile de lectură erau în oglindă, dar amenajate altfel.
Ieșind pe ușa metalică am ajuns sub Arc. Am tras niște poze, era prea interesant să nu. Apoi am prins verde și mi-am reluat planul de alergare în jurul lacului.
După podul de cale ferată, spre insula copiilor, printre alți copaci, zeci de salcâmi. O simfonie de miros de salcâmi. Așa înțelegi de unde "au înnebunit salcâmii"...
La întoarcerea de la 7 scări, când pornisem de la Victoriei spre casă pe jos ca să mă dezmorțesc după incomodul microbuz, atunci, trecând pe lângă curtea muzeului Antipa, ceva plăcut și foarte cunoscut mă amețea. Era mirosul de salcâmi în floare...
*
Alergasem de acasă până la traversarea de la Arcul de Triumf. Nor și zăpușeală. Stând la semafor mi-am dat seama că pot vizita Arcul de Triumf, că e deschis. Am și văzut doi omuleți la poalele lui, deci... se traversa pe undeva. Am găsit - se trasase special o zebră și puseseră semafoare. Am ajuns. Nenea paznicul ne-a deschis ușa metalică - eram mai mulți cei care ne adunasem la semafor și veniseră buluc pe trecerea de pietoni fix pentru a vizita monumentul.
Scară îngustă în spirală, ferestruici înguste.
Un spațiu mai larg, unde era amenajat un loc pentru copii, totul tapetat cu hârtie de ziar. Și niște răftulețe cu cărți.
Alte scări, mai largi. Un nou spațiu, o cameră, dedicată regalității.
Am coborât pe celălalt picior. Spațiile de lectură erau în oglindă, dar amenajate altfel.
Ieșind pe ușa metalică am ajuns sub Arc. Am tras niște poze, era prea interesant să nu. Apoi am prins verde și mi-am reluat planul de alergare în jurul lacului.
*
După podul de cale ferată, spre insula copiilor, printre alți copaci, zeci de salcâmi. O simfonie de miros de salcâmi. Așa înțelegi de unde "au înnebunit salcâmii"...
Comentarii