Treceți la conținutul principal

Soc și mitologii

Dospeau în mintea mea de ceva vreme gânduri și stări amorfe, nelămurite, fără glas. Aseară alergam în jurul lacului la ceas de înserare. Deja dinainte, acasă, când meditam pe tron dacă să alerg sau nu începuseră să se decanteze niște gânduri. Dacă unele chestii concrete au legătură cu altele complet impalpabile și, mai important, dacă de fapt contează. Concluzia-mi proprie m-a surprins.

Alergând spre parc, aproape de Cașin, pe străduțele ce te amețeau cu miros de iasomie rumegam alte gânduri legate cumva tot de povești, imagini, iluzii, iar în jurul lacului, după berăria H, mai spre clubul diplomaților mi-am dat seama că e cazul să las în urmă mitologia personală, toate visele și iluziile, oricât de drăguțe ar fi... chestie deloc ușoară, că îmi erau dragi... doar că nu erau decât autoiluzionări... so, ușor-ușor le-am lăsat să se desprindă, să zboare, să rămână la plimbare pe malul lacului, prin frunzișul verde. Abia spre final, după taverna racilor, când se lăsase bine înserarea și bâzâiau țânțarii m-am simțit cumva ca trezită dintr-un vis și oarecum uimită. Deci se poate foarte bine și fără tot voalul de mituri personale. Vântul bătea foșnind frunzele și împrăștiind puternicul miros de soc de pe malul ăsta. Și am rămas cumva în starea asta de uimire senină pe tot drumul spre casă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş