Dospeau în mintea mea de ceva vreme gânduri și stări amorfe, nelămurite, fără glas. Aseară alergam în jurul lacului la ceas de înserare. Deja dinainte, acasă, când meditam pe tron dacă să alerg sau nu începuseră să se decanteze niște gânduri. Dacă unele chestii concrete au legătură cu altele complet impalpabile și, mai important, dacă de fapt contează. Concluzia-mi proprie m-a surprins.
Alergând spre parc, aproape de Cașin, pe străduțele ce te amețeau cu miros de iasomie rumegam alte gânduri legate cumva tot de povești, imagini, iluzii, iar în jurul lacului, după berăria H, mai spre clubul diplomaților mi-am dat seama că e cazul să las în urmă mitologia personală, toate visele și iluziile, oricât de drăguțe ar fi... chestie deloc ușoară, că îmi erau dragi... doar că nu erau decât autoiluzionări... so, ușor-ușor le-am lăsat să se desprindă, să zboare, să rămână la plimbare pe malul lacului, prin frunzișul verde. Abia spre final, după taverna racilor, când se lăsase bine înserarea și bâzâiau țânțarii m-am simțit cumva ca trezită dintr-un vis și oarecum uimită. Deci se poate foarte bine și fără tot voalul de mituri personale. Vântul bătea foșnind frunzele și împrăștiind puternicul miros de soc de pe malul ăsta. Și am rămas cumva în starea asta de uimire senină pe tot drumul spre casă.
Alergând spre parc, aproape de Cașin, pe străduțele ce te amețeau cu miros de iasomie rumegam alte gânduri legate cumva tot de povești, imagini, iluzii, iar în jurul lacului, după berăria H, mai spre clubul diplomaților mi-am dat seama că e cazul să las în urmă mitologia personală, toate visele și iluziile, oricât de drăguțe ar fi... chestie deloc ușoară, că îmi erau dragi... doar că nu erau decât autoiluzionări... so, ușor-ușor le-am lăsat să se desprindă, să zboare, să rămână la plimbare pe malul lacului, prin frunzișul verde. Abia spre final, după taverna racilor, când se lăsase bine înserarea și bâzâiau țânțarii m-am simțit cumva ca trezită dintr-un vis și oarecum uimită. Deci se poate foarte bine și fără tot voalul de mituri personale. Vântul bătea foșnind frunzele și împrăștiind puternicul miros de soc de pe malul ăsta. Și am rămas cumva în starea asta de uimire senină pe tot drumul spre casă.
Comentarii