Dimineață aurie. Răcoare. De la Timpuri Noi până la dentist am mers cu soarele în față, strălucind. Dentistul mi-a cam tras clapa în sensul că a întârziat juma' de oră.
Cum îmi plăcea strălucirea soarelui, am zis că e o zi bună pentru o alergare în Herăstrău. Zis şi făcut, cum am ajuns acasă (că tot n-aveam voie să mănânc) am tras pe mine țoalele de alergare pentru vreme rece şi am pornit. Răcorică, dar mai ales pe unde bătea vântul era mai brrr. Lacul se dezghețase zdravăn față de ultima alergare. Acum nu mai ziceai că e iarnă, mai degrabă început de primăvară. Soarele strălucea vesel şi poleia cu razele lui joase totul, presărând magie şi frumusețe peste toate. Nici nu mă aşteptam la aşa frumuseți. Spre final, când şi soarele s-a ascuns, a început să mă muşte frigul întețit de vânt. Mi-a luat vreo juma' de oră să îmi decongelez degetele de la mâini şi să ma simt dezghețată complet sub duşul fierbinte.
Odată dezghețată am trecut la misiunea making of sarmale. Bricolare de sarmale. A durat şi asta ceva. Sper să iasă bune.
gânduri. mici iluminări. scânteiuțe, să zicem. tentative nu prea reuşite. un pic de nerăbdare - sau grabă aiurea. un pic de linişte. alerg şi cu greu fac să tacă gândurile care trăncănesc aiurea vrute şi nevrute. mintea care roade ca un vierme de mătase realitatea şi țese ceva, nu se ştie ce... mintea asta... pot avea încredere în ea? o ştiu, are talentul ăsta să deturneze lucrurile uşurel uşurel până ajunge te miri unde câteodată. alteori scormoneşte şi adulmecă şi scoate concluzii aproape geniale...
delicat... un vis frumos... intimitate inocentă...
căldură... comunicare... transfer... fantezii... culori amestecate şi schimbătoare... tremur...
recepție... explozie albă în supensie, nu, în slow motion, totul e doar alb viu, ceva străvechi... ceva, un punct sau mai multe (poate) pluteşte/plutesc în acest univers în expansiune... de-atunci ne ştim, oare?... albul ăsta... asta era oare scânteia albă din ochii tăi de-atunci când treceam pe lângă tine zâmbind ochi în ochi cu senzația că eşti cineva foarte apropiat şi cunoscut, inexplicabilă (asta până conştiința s-a alertat şi a zis hoo, ăsta e X şi a ridicat un zid chinezesc)?
Cum îmi plăcea strălucirea soarelui, am zis că e o zi bună pentru o alergare în Herăstrău. Zis şi făcut, cum am ajuns acasă (că tot n-aveam voie să mănânc) am tras pe mine țoalele de alergare pentru vreme rece şi am pornit. Răcorică, dar mai ales pe unde bătea vântul era mai brrr. Lacul se dezghețase zdravăn față de ultima alergare. Acum nu mai ziceai că e iarnă, mai degrabă început de primăvară. Soarele strălucea vesel şi poleia cu razele lui joase totul, presărând magie şi frumusețe peste toate. Nici nu mă aşteptam la aşa frumuseți. Spre final, când şi soarele s-a ascuns, a început să mă muşte frigul întețit de vânt. Mi-a luat vreo juma' de oră să îmi decongelez degetele de la mâini şi să ma simt dezghețată complet sub duşul fierbinte.
Odată dezghețată am trecut la misiunea making of sarmale. Bricolare de sarmale. A durat şi asta ceva. Sper să iasă bune.
*
gânduri. mici iluminări. scânteiuțe, să zicem. tentative nu prea reuşite. un pic de nerăbdare - sau grabă aiurea. un pic de linişte. alerg şi cu greu fac să tacă gândurile care trăncănesc aiurea vrute şi nevrute. mintea care roade ca un vierme de mătase realitatea şi țese ceva, nu se ştie ce... mintea asta... pot avea încredere în ea? o ştiu, are talentul ăsta să deturneze lucrurile uşurel uşurel până ajunge te miri unde câteodată. alteori scormoneşte şi adulmecă şi scoate concluzii aproape geniale...
delicat... un vis frumos... intimitate inocentă...
căldură... comunicare... transfer... fantezii... culori amestecate şi schimbătoare... tremur...
recepție... explozie albă în supensie, nu, în slow motion, totul e doar alb viu, ceva străvechi... ceva, un punct sau mai multe (poate) pluteşte/plutesc în acest univers în expansiune... de-atunci ne ştim, oare?... albul ăsta... asta era oare scânteia albă din ochii tăi de-atunci când treceam pe lângă tine zâmbind ochi în ochi cu senzația că eşti cineva foarte apropiat şi cunoscut, inexplicabilă (asta până conştiința s-a alertat şi a zis hoo, ăsta e X şi a ridicat un zid chinezesc)?
Comentarii