Treceți la conținutul principal

mici şi tricolor

În ciuda gripei sau virozei care m-a înhățat de joi (ieri am zăcut în casă şi m-am refăcut cât de cât), azi am decis că musai să serbez 1 decembrie alături de prieteni.

Cumva mă felicit că am aruncat cu întrebarea dacă nu facem ceva împreuna cu toții din gaşcă că iată, aşa (poate a contribuit, sper) am ajuns ca Mimi şi Conu să propună o adunare la ei, cât să ne uităm la paradă, să facem mici şi să pălăvrăgim.

 Neaşteptată a fost reuşita lui Clau să o scoată pe Irina dimineața în oraş - am zis că nu pot rata asta, aşa că spre 11 eram la Unirii la Starbucks trăncănind cu fostele mele colege - mai ales de Irina nu mai ştiam mare lucru şi punându-ne la curent cine ce mai face, ce mai vrea, ce-i mai trece prin cap. A fost tare mişto, îmi era dor de Irina şi de felul ei de a fi.

Am ajuns după ora 1 la Mimi-Coni, deja tutti ajunseseră, se uitaseră la paradă, ba deja începuseră să prăjească micii. Micii sfârâiau, Baftă şi Cătălina îi întorceau şi supravegheau, restul beau una-alta (eu am ochit vişinata, că deh, terapeutic, lupta cu gripa) şi parte fumau, parte se uitau la un film de pe netfix ceva cu scoțieni.

Pe la 3 jumate ne-am uitat la parada de la Alba Iulia şi am recunoscut locul unde stăteau Iohanis şi oficialii, ieşirea din parc înspre falsul kfc. Au fost gata micii, am tras o poză în bucătărie cu mici şi tricolor - poză misterioasă, că n-a pus-o nimeni online. Later edit: rectific, am poza.

Apoi ne-am uitat la pozele şi filmulețele pe care le-a adus Cătălina, pozele din ultimele două concedii, pe care nimeni nu le văzuse până acum, că aşa e cu fotografii profesionişti - vezi de la ei poze obişnuite la sfântu' aşteaptă - că nu le dau needitate, că sunt prea multe şi nu încap pe transfer, d-astea. A fost oricum mişto sesiunea de reamintiri, hai că din concediul de anul ăsta mai fu cum fu, dar de anu' trecut mai uitasem una-alta.

Aşa că în ciuda mucilor şi a capului cât o baniță şi a stării nu prea strălucite, chiar a fost un 1 decembrie reuşit, cumva mai aproape de semnificația lui: să fii împreună cu ceilalți, cu oamenii la care ții, cu care ai un ceva mai profund în comun. Un balsam pentru suflet.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...