Paşi după paşi prin zăpadă. Norii fac piruete şi se răsfiră lăsând să clipească mirat un ochi de cer deasupra depresiunii albe, a căsuțelor şi a munților din fundal.
Urcăm prin zăpadă umedă, de pe brazi cade zăpadă în curs de topire. E neaşteptat de cald pentru vremea asta. Ajungem la o poiană acoperită de un strat gros de zăpadă.
Apoi mergem la peştera de lapte (habar n-am de ce i se zice aşa, e o peşteră obişnuită. Singurele chestii interesante erau "stalagmitele" de gheață de la intrare).
În drum spre ea am dat de vreo două zone de unde se vedea impresionant depresiunea pudrată cu zăpadă peste aşezările omeneşti, cu norii în fâşii sprijiniți pe umerii albaştri-cenuşii ai munților. Şi un soare invizibil colora norii în nuanțe pale. Totul filtrat printre brațe de pin ce încercau să ascundă tărâmul de basm.
Ne-am întors în poieniță după care am pornit mai departe pe dungă galbenă către Tâmpa. O vreme am coborât prin nămeți, apoi am mers pe un forestier, apoi am schimbat marcajul pe triunghi albastru. Norii căpătaseră culoarea untului pe cale de topire. Soarele, nevăzut, arunca pe zăpadă vagi irizații aurii, calde.
La un moment dat a ieşit soarele. Am mers prin pădure pe un versant unde era soare din plin, ciripeau păsărelele de zor şi era primăvară. Te aşteptai să vezi ghiocei. Am avut vreo oră de plină primăvară. Apoi soarele s-a acoperit treptat.
Când am ajuns pe Tâmpa tocmai pieriseră ultimele raze. Chiar şi aşa priveliştea era frumoasă, cu munți în stânga, Braşovul desfăşurat sub noi, ca un oraş de turtă dulce presărat cu zahăr pudră şi depresiunea întinsă şi albă în dreapta şi în depărtări.
În Braşov, luminițe de Crăciun, lume pe strada principală şi în piața sfatului. Bradul uriaş, seara care se lasă, norii subțiri ca de borangic, colorați fantastic de soarele ascuns după munte.
*
iarnă. primăvară. cea mai scurtă zi. frumoasă. gânduri născute în pauza de nongândire. împăcare cu gândul cu toți cei pe care n-am putut să îi iert. cercetare profundă. o concluzie neaşteptată. răul pe care mi l-au făcut alții nu mi-a afectat decât eul construit, lumea imaginilor, acel ceva care e conştiința de sine - nu sufletul sau esența... pe când binele... da, a lăsat urme profunde, de asta mai greu de sesizat... şi deşi răul e mai des întâlnit, mai mult, binele are putere mai mare asupra esenței... deci există speranță...
mai târziu... esența noastră pare a fi ceva mult mai necomplicat decât ceea ce suntem ca ființe conştiente.
soul to soul, indescriptibil, total, amețitor, armonios.
ca ființe conştiente ne complicăm infinit şi ne punem bariere piedici şi ne autosabotăm incredibil de mult. se pare că de fapt totul e mult mai simplu. dar şi foarte greu... de scăpat de obişnuințe, năravuri, gânduri...
în timp ce eram la piață cumva am simțit o bucurie simplă, a Crăciunului... potolită, dar prezentă... total nespecifică mie... un fel de bucurie copilărească.
cei dragi care s-au dus... şi-au lăsat cumva o parte din ei... o amprentă, care e parte din mine... apoi mi-am dat seama... că nu e vorba doar de cei ce s-au dus... e vorba de toți cei dragi, de toți oamenii buni... cumva fiecare îşi lasă amprenta... sunt... suntem... toți suntem alcătuiți şi din părticele din ceilalți... constelații...
armonie... prezență... simțire... drag... căldură sufletească... indescriptibil
Comentarii