O zi amuzantă. Am plecat din Bucureşti dimineață, pe un soare primăvăratic. Am ajuns destul de repede în Ploieşti, unde ne-am decis pe drum să ne oprim la o cafea unde opreau şi cei din cealaltă maşină ca să-l adune pe Vulturaş. Vulturaşul venise din Moreni după o noapte de beție ca să sărbătorească sosirea acasă din Anglia şi era cu văr-su şi soția acestuia, apoi se alaturaseră Baftă, Vera şi Domi. Mişto restaurantul, într-o casă boierească veche foarte frumoasă. Am stat mai mult de-o oră la taclale. Am pornit rezonabil, cu o cafea, după care tot văzându-i pe alții cu "borcanul" de Grolsch am descoperit că merge tare bine şi o bere chiar şi aşa la ora 11 jumate dimineața.
Apoi, în buna tradiție mocăită, într-un târziu, am pornit mai departe. Planul era să ne adunăm cu toții pe la Cheia, la intrarea pe Valea Berii să halim bunătățuri de la mama lui Baftă. Pe drum ne-au ajuns şi Cătă şi Vali. Spre Valea Berii dinspre Cheia s-a pornit o ninsoare straşnică. N-am putut opri pentru popas acolo, am mers la Pasul Bratocea. Turna cu ninsoare şi viscolea incredibil şi era friiig. Peisajul era incredibil de frumos dar nu puteai sta de atâta vânt. Aşa că am lăsat marea adunare pentru Kauflandul din Sfântu Gheorghe unde urma să facem cumpărăturile de drinkuială pentru vacanță.
Zis şi făcut, doar că acolo nu mai avea rost, doar ajungeam în 15 minute la Arcuş.
Doamna Magda ne aştepta primitoare şi bucuroasă să ne revadă. Am halit aici bunătățurile de la Baftă. Care au mers ca unse cu palinca gazdei. Imediat ne-a adus şi supa cu fidea apoi sarmalele, aşa că în scurt timp eram ghiftuiți. Unii s-au băgat la board games, alții la taclale şi la băute. Am mai stat la taclale pe îndelete cu Domi, ştiu că se bucură când îl ascultă cineva.
Dar pe la zece jumate cred m-am tirat la somn, în ideea că dimineață aveam programată vizita la fabrica Csikisor şi trezirea era la 7.
Evident că somnul nu vine când vrei tu. După ce m-am băgat în fine în pat hop! somnul țuuuşti cine ştie unde. Şi inima îmi bătea ca în fața unui pericol, naiba ştie de ce, de îndată ce mă întindeam în pat. În cele din urmă s-a liniştit. Am semiadormit. După care au venit în cameră Diana şi Sox, i-am semiauzit prin semisomn. Şi am mai auzit la un moment dat şi când mai tropăiau ultimii mohicani mergând spre camere la culcare.
Comunicare profundă. Un fel de dialog fără cuvinte neaşteptat de îndelungat. Dezvoltări nebănuite. Culori. Violet. Învățare. Senzații şi fațete noi.
Apoi somn profund şi un bizar vis în vis din care m-am trezit parcă strângând de gât şi împingând pe cineva care parcă era prezent în bezna totală şi mă cuprinsese şi îmi zicea "nu face asta". M-am trezit, sau parcă am revenit de pe tărâmul întunecat şi înăbuşitor la realitatea somnului din camera de la Arcuş şi somnul din nou a venit foatre greu.
Apoi, în buna tradiție mocăită, într-un târziu, am pornit mai departe. Planul era să ne adunăm cu toții pe la Cheia, la intrarea pe Valea Berii să halim bunătățuri de la mama lui Baftă. Pe drum ne-au ajuns şi Cătă şi Vali. Spre Valea Berii dinspre Cheia s-a pornit o ninsoare straşnică. N-am putut opri pentru popas acolo, am mers la Pasul Bratocea. Turna cu ninsoare şi viscolea incredibil şi era friiig. Peisajul era incredibil de frumos dar nu puteai sta de atâta vânt. Aşa că am lăsat marea adunare pentru Kauflandul din Sfântu Gheorghe unde urma să facem cumpărăturile de drinkuială pentru vacanță.
Zis şi făcut, doar că acolo nu mai avea rost, doar ajungeam în 15 minute la Arcuş.
Doamna Magda ne aştepta primitoare şi bucuroasă să ne revadă. Am halit aici bunătățurile de la Baftă. Care au mers ca unse cu palinca gazdei. Imediat ne-a adus şi supa cu fidea apoi sarmalele, aşa că în scurt timp eram ghiftuiți. Unii s-au băgat la board games, alții la taclale şi la băute. Am mai stat la taclale pe îndelete cu Domi, ştiu că se bucură când îl ascultă cineva.
Dar pe la zece jumate cred m-am tirat la somn, în ideea că dimineață aveam programată vizita la fabrica Csikisor şi trezirea era la 7.
Evident că somnul nu vine când vrei tu. După ce m-am băgat în fine în pat hop! somnul țuuuşti cine ştie unde. Şi inima îmi bătea ca în fața unui pericol, naiba ştie de ce, de îndată ce mă întindeam în pat. În cele din urmă s-a liniştit. Am semiadormit. După care au venit în cameră Diana şi Sox, i-am semiauzit prin semisomn. Şi am mai auzit la un moment dat şi când mai tropăiau ultimii mohicani mergând spre camere la culcare.
*
Comunicare profundă. Un fel de dialog fără cuvinte neaşteptat de îndelungat. Dezvoltări nebănuite. Culori. Violet. Învățare. Senzații şi fațete noi.
*
Apoi somn profund şi un bizar vis în vis din care m-am trezit parcă strângând de gât şi împingând pe cineva care parcă era prezent în bezna totală şi mă cuprinsese şi îmi zicea "nu face asta". M-am trezit, sau parcă am revenit de pe tărâmul întunecat şi înăbuşitor la realitatea somnului din camera de la Arcuş şi somnul din nou a venit foatre greu.
Comentarii