Treceți la conținutul principal

Pietre, lespezi şi amorțeală

O zi cu trezire indecent de devreme. Am fost ajutor de ghid în practică. Excursie pe vârful Lespezi din Făgăraş.

Ciudat, dar nu mi-a prea făcut plăcere. What the fuck?! N-am fost nici prea sociabilă, partea de prezentare, pentru care îmi adunasem informații dar nu apucasem să structurez speech-ul nu mi-a ieşit altfel decât (cam) varză... Muntele în sine a fost frumos, am avut şi noroc de vreme însorită... dar pana mea, cap prost, n-am reuşit să mă bucur cum s-ar fi cuvenit. Abia puțintel pe la final. La naiba.

Trecând de aceste trăiri haotice, să zic câte ceva de muntele ăsta.


Lespezi chiar îşi merită numele. E presărat cu bucăți plate de rocă - cu lespezi. Parcă s-ar fi jucat nişte copii de uriaşi aruncând unii în alții cu pietre, uneori făcându-le mănunchi şi înfigându-le în pământ şi lăsând dezordine pe munte. Nu ştiu ce roci sunt, poate gresii, ceva friabil, care se despică pe lungime.


Am urcat mult, de la Piscul Negru prin pădure până la stână, apoi o grămadă pe versantul ierbos plin de afinişuri şi lespezi, am ajuns apoi la săritoare şi apoi iar în sus, tot în sus până pe vârf.


 Patru ore jumate urcarea. Pe vârf bătea vântul rece, a apărut şi norul care să nu lase sorele să ne încălzească aşa că am înghețat un pic. M-am uitat cu jind la Negoiu, care stătea semeț, misterios şi întunecat privind peste umărul Lespezilor. Cornul Călțunului, mai rotunjit, în plan apropiat, părea mai prietenos. Apoi partea cu strungile te făceau să amețeşti doar privind din depărtare.




Am coborât pajiştile înclinate ce ne-au obosit la urcare... Iar iarbă şi afiniş, am dat şi de un mic jnepeniş, totul scăldat în lumina aurie a apusului (aici soarele se răzgândise şi a mai ieşit o vreme din nori). Lumina asta dădea ceva magic peisajului.

Iar pădure, acum cu ceva triluri de păsărele ce-şi făceau cântările de seară, am mers cu grijă să nu ne fugă picioarele pe fărâmăturile de piatră din potecă. La cabana de la piscul negru am băgat o bere care a fost binevenită în loc de altceva (aş fi băut de fapt un vin fiert sau o vişinată sau palincă, dar na). Şi end of story.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...