Treceți la conținutul principal

distorsiuni

Intermitențe, distorsiuni apar te miri când în armonia aparentă. De ieri după amiază mici stridențe, factori perturbatori, mai mici, mai mari, mi-au sabotat armonia. Câte o notă dizarmonică, câte un pâlc turbulent, un mic crescendo generând un fel de zgomot de fond enervant cvasiprezent. Mi-am reamintit şi de ce mi s-a urât cu publicitatea, să nu uit cumva că numai bine nu sună viitorul... Unele sunete se aud departe, ca în altă lume, distanțele sunt relative, confundându-se cu alte dimensiuni încă necunoscute... Oare cât de tot una (sau fațete ale aceluiaşi ceva) sunt toate coordonatele ştiute de noi acum la scara universului necunoscut?

Aseară la Domi ne-am strâns gaşca restrânsă, a fost cumva ca în vremurile mai bune. Domi era ok, mă bucur că de ceva timp şi-a revenit, că nici cu băutura n-o mai dă ca în vremurile rele.

Azi am tras o alergare în plină arşiță, n-am reuşit să ies din casă înainte de 12, deşi făcusem ochi de pe la 10. M-a salvat vântul de la o coacere în suc propriu, pe malul lacului era foarte mişto adierea care ajungea uneori la rafale şi mai că mă lua pe sus printre pletele verzi ale sălciilor. Rațe, broscuțe țestoase, păsărele cu tril necunoscut şi oameni destui. Iar m-am bronzat cu model de bretele încrucişate... dar cum nu se prevede să mai ajung la mare anul ăsta aia e, bune şi bretelele, generatea de vitamina D e mai importantă.

Din episoadele de semi-ficțiune cred c-ar merge să încropesc o ceva, să vedem unde mă duce firul poveştii, ce vrăji şi jocuri şi minuni mai răsar prin țara poveştilor... pe ce limite între lumi sau stări o să fac surfing sau scuba diving...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...