Nu ştiu, nu mă simt chiar eu însămi zilele astea, cumva. Mă simt aiurită, sucită, nehotărâtă, unele chestii mă afectează aparent banal dar se pare că nu numai, creierul se duce pe câmpii... Nu prea ştiu ce vreau, amestec lucruri... Sunt o varză de sentimente şi porniri contradictorii.
Sictirul îşi rânjeşte iar colții după mult timp... impulsionat de nesiguranțele Danei care din când în când nu se simte apreciată şi de aici şi recurentul motiv al venitului la program care de fiecare dată mă face să-mi vină dracii şi cheful să îmi iau câmpii definitiv şi departe... chiar dacă ştiu că e o fază şi că mai trece cu timpul... tot mă umple de stări naşpa care nu-mi plac şi nu-mi priesc...
Aş lua-o la fugă undeva, doar că ştiu că de mine nu pot fugi şi prin fugă doar amâni... că sictirul nu dispare aşa... Dar chiar şi aşa, tot am o stare de lehamite, de zădărnicie şi de lipsă de putință şi de perspectivă...
Comentarii