Treceți la conținutul principal

oarece.

azi am de executat un dublu tulup (habar n-am cum se scrie, e fo figură din patinaj artistic) - şedința de ghizi pentru excursia de pe Lespezi, anunțată bineînțeles din scurt, urmată la un fir de păr distanță de programarea la dentist. Parcă văd că se lungeşte şedința asta la care habar n-am ce se trabileşte şi întârzii la dentist şi îi stric omului programul.
Am oarece emoții legate de excursia asta,  din spusele unui cunoscut e lung, mergi mult de tot (tipic pentru Făgăraş) şi mai e şi ceva un grohotiş al naibii undeva. Dar cică peisajele sunt superbe. În fine, sper să fie bine... Şi avem şi nişte obiective despre care să vorbim fiecare dintre noi, ghizii în practică - cică sunten 4 inşi în practică. Şi 3 ghizi oficiali. La 20 de inşi.

Later edit. 3 ghizi în practică, 4 oficiali. La 40 de oameni înscrişi.

De treabă oamenii. Sper să fie totul bine pe traseu. Interesant să vezi din partea cealaltă cum se fac planurile pentru gestionarea timpului şi a năravurilor turiştilor. Cum să abordezi situația în pauzele din benzinării, la cât timp să se ia pauză pe traseu, care sunt punctele mai dificile şi cum să te pregăteşti pentru n posibile situații, ce să faci cu turiştii încălțați aiurea...

Constatare după o zi în care m-am tot concentrat pe eficiență şi să nu uit nimic (programări complicate, să nu se suprapună diverse în agenda care deja e încărcată de dă pe-afară, chestii de muncă, adunat materiale pentru propusele tururi, şedințe de ghizi, dentişti): când te relaxezi şi zici că gata, ai reuşit să faci toate cele, te trezeşti că pur şi simplu în acțiuni simple bietul creieraş dă rateuri - de exemplu la dentist, când să scuipi. Foarte aiurea. Şi ciudat...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...