Crâmpeie caniculare

Soare tropical. Cer topit, încins, gălbui-bejuliu-rozaliu. Aer parcă ușor coagulat, cețos, tulbure.
Pe umerii arși de soarele Făgărașului rochia s-a încins prima și parcă zgârie, arde (s-a încins înaintea corpului) - așa e la ieșirea din aerul condiționat în plină amiază fierbinte.
Vine tramvaiul. Merge încet, abia se târâie.
Între stațiile Batiștei și Maria Rosetti văd o firmă de cârciumă. Neagră, scris cu alb „La trei bețivi”. Pe poarta deschisă se vede curticica minusculă cu fix trei mese - mai multe nu încăpeau. Super firmă!
Imediat după intersecția Ștefan cel Mare cu Lizeanu, pe Lizeanu, la casele dărăpănate, un grup de trei puradei - 2 fetițe și 1 băiat. 40 de grade afară, stăteau în plin soare, băiețașul în pielea goală, dar țanțoș în cizmele albastre de cauciuc lungi până la genunchi.
Aer fierbinte, nemișcat, greu de respirat.
În autobuz, pe la piața Dorobanți urcă un nene solid, în cămașă galbenă. Strigă pe geam spre terasele de Dorobanți „Vive la France” apoi se foiește și se așază. Pe traseu a mai mormăit câte ceva și tot bea dintr-o sticluță aparent de Cola. Coboară la Cașin și abia atunci îmi dau seama că-l mai văzusem frecvent pe-acolo, stând pur și simplu până târziu și fumând în zona stațiilor de autobuz/tramvai.
La Domenii din nou așteptare în stație. Cerul tot ca o tigaie încinsă, poleia aerul în culori calde. Când traversam strada spre casă culorile cerului, lumina, îmi aduceau puțin a scenele din filmele cu Mexic sau cu sahara, doar că acum aici aerul era mai prăfos, mai tulbure.