Treceți la conținutul principal

Crâmpeie caniculare

Soare tropical. Cer topit, încins, gălbui-bejuliu-rozaliu. Aer parcă ușor coagulat, cețos, tulbure.
Pe umerii arși de soarele Făgărașului rochia s-a încins prima și parcă zgârie, arde (s-a încins înaintea corpului) - așa e la ieșirea din aerul condiționat în plină amiază fierbinte.
Vine tramvaiul. Merge încet, abia se târâie.
Între stațiile Batiștei și Maria Rosetti văd o firmă de cârciumă. Neagră, scris cu alb „La trei bețivi”. Pe poarta deschisă se vede curticica minusculă cu fix trei mese - mai multe nu încăpeau. Super firmă!
Imediat după intersecția Ștefan cel Mare cu Lizeanu, pe Lizeanu, la casele dărăpănate, un grup de trei puradei - 2 fetițe și 1 băiat. 40 de grade afară, stăteau în plin soare, băiețașul în pielea goală, dar țanțoș în cizmele albastre de cauciuc lungi până la genunchi.
Aer fierbinte, nemișcat, greu de respirat.
În autobuz, pe la piața Dorobanți urcă un nene solid, în cămașă galbenă. Strigă pe geam spre terasele de Dorobanți „Vive la France” apoi se foiește și se așază. Pe traseu a mai mormăit câte ceva și tot bea dintr-o sticluță aparent de Cola. Coboară la Cașin și abia atunci îmi dau seama că-l mai văzusem frecvent pe-acolo, stând pur și simplu până târziu și fumând în zona stațiilor de autobuz/tramvai.
La Domenii din nou așteptare în stație. Cerul tot ca o tigaie încinsă, poleia aerul în culori calde. Când traversam strada spre casă culorile cerului, lumina, îmi aduceau puțin a scenele din filmele cu Mexic sau cu sahara, doar că acum aici aerul era mai prăfos, mai tulbure.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...