BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 26 iunie 2014

nori cu pungi sub ochi

Aseară m-am străduit să ajung mai devreme acasă, mă gândeam că poate apuc să trag o alergare până să vină Tudor să ia mierea. Evident ca am reușit să ajung fix în așa fel încât n-aveam timp, dar până la 8 mai era. Spre apus se vedeau niște nori antipatici, tare mi-era ca n-apuc să alerg de ploi furtuni alea-alea. În fine se face ora 8, vine Tudor , își ia mierile (și rapiță, și salcâm), schimbăm două vorbe pe scurt, lansează teaserul că și-a dat demisia de unde lucra și pleacă în Anglia, dar mai multe detalii la serbarea de ziua lor din Piranha... Mă gândeam, săraca Maria, o să rămână să nască în țară, iar el departe, în Anglia... greu.


În fine, era 8 și 10 și afară se întunecase cam tare, clar era iminentă o ploaie... Nici n-a ieșit bine pe ușă Tudor că m-am și mobilizat, acum ori niciodată, să trag o fugă rapidă în speranța că nu mă prinde ploaia, și-am ieșit. Am alergat mai repede ca de obicei, deh, teama e un stimulent puternic... M-am înfricoșat nițel când am ieșit din bloc, înspre podul Constanța cerul era de un gri închis colorat rău prevestitor, dar n-am dat înapoi. Am alergat ca de obicei, pe 1 mai spre domenii, era bine că norii nu se vedeau, alergam către partea senină încă. De la Domenii, cum am dat colțul spre Cașin, deja n-am mai putut ignora norii, ca acum alergam paralel cu frontul noros, către Herăstrău. Herăstrăul era sub imperiul norilor cu cearcăne și pungi sub ochi, mi-am luat totuși inima-n dinți și am luat-o drept înainte prin parc, încă gândindu-mă dacă să fug din calea ploii intrând la metrou la Aviatorilor sau s-o mai lungesc pe malul lacului, sau să alerg spre Victoriei... Am trecut în pas alergător pe lângă monumentul lui Michael Jackson, era acolo sărbătoare mare, lume multă, gagicuțe, una care dansa în stilul binecunoscut, se auzea un cântec de-al lui, în fine, agitație. Mi-am amintit că citisem ceva, era comemorarea a nu știu câți ani de la moartea lui, ok, aia era.
Abia când am ajuns spre fosta expoflora - actuala expoziție de pești exotici și s-a lărgit orizontul m-am decis să n-o mai iau pe mal, mi s-a părut mult prea riscant să mă bag în gura norului, că dintr-acolo veneau și cerul era deja pe jumătate acoperit de norii pungași, pungoși, burtoși și dubioși. Am luat-o spre ieșirea dinspre charles de gaulle, în ideea că văd eu dacă se agravează situația sau nu. Alergând spre ieșire, vedeam cum toată lumea se holba spre nori, făceau cu toții poze, eram sigură că se va umple facebookul. La ieșire
m-am uitat încă o dată în spate, am cugetat că parcă se mișcă destul de încet norii, partea unde se putea bănui că plouă (acolo unde se terminau norii cu pungi sub ochi) era încă undeva pe la Băneasa, am estimat eu. Așa c-am continuat alergarea spre statuia Aviatorilor, a fulgerat de câteva ori, a tunat, tare mi-era că am calculat greșit și acuș-acuș mă face ciuciulete. Puțin înainte de statuia aviatorilor, când mă tot gândeam dacă să ies către piața 1 mai sau către victoriei, brusc mi-am dat seama că la victoriei există și gura de metrou de lângă guvern, era cea mai bună opțiune, așa că dă-i și-aleargă, țuști în metrou, în metrou mi-am mai perfecționat sudoku. Când ies din metrou acasă, ploua cu găleata, evident, noroc c-am alerat și-am scăpat repede de ploaie.
Azi toată lumea postase poze cu norii, am aflat cum se numesc (mammatus). Dar mie tot mai haios mi se pare să-mi închipul norii cu pungi sub ochi de la prea multă băutură de la cheful de aseară.

susa imaginii: București Optimist

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails