Treceți la conținutul principal

averse

Anul ăsta de n-a plouat... De două luni tot plouă, plouă, cu mici pauze de soare și caniculă, dar cred că n-a trecut săptămână fără o ploaie așa, de control, acolo.
Partea bună - multă verdeață, vegetația o duce boierește, drept care și tot soiul de insecte și animăluțe mișună peste tot. Dudul din geamul de la bucătărie face în continuare fluturași de noapte albi, dar deh, de când cu termopanele și plasa de insecte nu mai răzbate niciunul înăuntru, doar se dau noaptea cu capul de geam, de plasă, hihi, n-aveți ce să căutați aici.
Nu știu ce are vremea asta, dar și cu oamenii se întâmplă ceva, pe câte unii îi mai apucă un derapaj, ceva, sau le înfloresc idei, bune-rele după cum e germenele, totul e schimbător de la o zi la alta, bine-rău, rău-bine, un carusel.
Mă gândeam că de când cu mierea o să mă văd cu oameni cu care nu m-am văzut de ceva vreme. Și asta e bine. Nu știu de ce, dar genul ăsta de activitate mă împinge să iau legătura cu oameni, să mă agit, să ma duc, să fac, să dreg. Așa era și cu Avon-ul. Ce mai activitate sociala aveam vrând-nevrând! Comenzi, drumuri, agitații... Și cu mierea, la fel... Așa că văd că trebuie un ceva d-ăsta ca să-mi dea un impuls. Foarte interesant, tre' să mai analizez chestia asta.
Mă tot gândesc ce să fac, separat de job. Ar trebui să mă apuc mai cum trebuie de cusut, că doar mașină de cusut mi-am luat. Am cusut niște rejansă pe câteva perdele, am scurtat câteva perechi de blugi, am cusut niște tivuri... Acum m-am angajat să-i ajustez Irinei câteva rochii.. Mda, și poate și ceva legat de biju-uri, sau de refolosirea lor... Dar aici tre' să mă gândesc bine de tot și să cumpăr chestiile care-mi lipsesc ca în fine să pot face un biju cap-coadă fără să mă împotmolesc în lipsa unei piese esențiale la care de fapt nu m-am gândit...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...