Treceți la conținutul principal

mondene

Da, a fost o săptămână plină de evenimente mondene. Mă rog, mondene, mai degrabă publice, sau cum naiba s-or numi corect.

Fuse petrecerea Pastel 8 ani în parcul de distracţii Terra Park. Mişto. Am pornit cu prejudecata că n-o să îmi placă, dar n-am avut dreptate. Am zis la început că o să ma dau maxim în căluşei şi maşinuţe. Până la urmă m-am dat în mai toate, mai puţin în ciocan şi pendul. Ce să zic, distractiv. Şi super senzaţie la căzutul din turn. Senzaţie interesantă şi când ne-a ridicat, şi când ne-a dat drumul în jos după ce ne-a ţinut un minut şi ceva urcaţi în vârful vârfului - se vedea Bucureştiul ca-n palmă, până departe. Maşinuţele distractive cum le ştiam, foarte amuzante ceşcuţele, trenuleţul-dragon zbuciumăţel pe o latură a traseului, roller-coasterul ne-a zdrăngănit grav ciolanele (oare aşa trebuia să fie?! parcă unghiurile erau prea bruşte. Cel mai tare mi-a zdrăngănit creierii şi m-a ameţit farfuria zburătoare - noroc că avea mişcarea lină, nu sacadată. După asta m-am oprit, că ameţisem, şi n-am mai îndrăznit să mă arunc şi la ciocan şi sau pendul. Au fost foarte apreciate de invitaţi şi colierele luminoase (într-adevăr, s-au văzut frumos când s-a lăsat înserarea). Lume multă, animaţie.

Apoi vineri, întâlnirea lunară cu gaşca de la dansuri, la trattoria Daimon, lângă Polivalentă. Frumos, plăcut, pizza bestială, bere, de data asta am ajuns şi eu ca omu' la o oră normală (7) şi nici nu m-a prins ploaia decât un pic, pe ultima sută de metri prin parc, dinspre Tineretului spre Polivalentă. Era foarte tare, vântul bătea destul de puternic din spate, norii negri se lăţiseră ameninţător pe tot cerul, păsărele cântau de zor, mirosea a proaspăt, a iarbă, a vegetaţie, a şi tunat, iar eu zoream către Polivalentă, a început să plouă, era spectaculos. Din fericire ploaia s-a îndesit abia când am ajuns la Daimon. Iar pe urmă a tot turnat, căci următorii veniţi au fost toţi plouaţi-muraţi. Am vorbit multe şi mărunte, în principal despre mers în Deltă, poate la anu' să reuşim... şi de viitoatrea ieşire pentru iunie.


Apoi sâmbătă la ora 14 a fost lansarea noii cărţi a lui Conu, Nicotină. Am întârziat, inevitabil, dar cum înainte se lansa altă carte, măcar n-am ratat lansarea. A fost fain, a venit mai toată gaşca. Pe urmă ne-am mai învârtit prin târg şi desigur am ajuns la bere. În Que Pasa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...