micutze aberatzii

fac planuri pentru urmatoarele zile... ma voi vedea cu multi dintre prietenii mei... cativa sunt prietenii de baza, ne stim de peste zece ani... Ceilalti au venit pe parcurs, oameni cu care am lucrat impreuna, cu care an format o gasca, o gasca care s-a transformat, s-a innoit din cand in cand... Vinerea asta aduc laolalta vechea gasca si noua gasca. Cu restul de gasti, fetele de la dans, fetele de la masterat, prietenii recenti, cu ei o sa ma vad separat... Unele gasti nu s-ar potrivi bine impreuna, nu au mai nimic in comun... la fel si cei care nu apartin vreunei gasti, aruncati in mijlocul gastilor, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, s-ar simti stingheri. Sau nu? Visul meu e ca vreodata, candva, sa am conditii sa-i adun pe toti laolalta si sa-i las sa se cunoasca. Cu siguranta, multi s-ar intelege bine... altii, mai putin sau deloc... ca-n viatza. Invitatii de vineri sunt doar... vreo 30 de persoane?! Ups! cred c-am intrecut masura... in fine, ce va fi va fi. Nu ma stresez...

de cateva saptamani am simtit nevoia imperioasa de a ma regasi, de a-mi raspunde la dificila intrebare "cine sunt eu?". se pare ca sunt pe cale sa ma regasesc, se pare c-am reusit sa separ ce sunt de ce nu sunt... acum incerc sa ma definesc si sa nu ma mai pierd in cautari zadarnice, in confirmari in altii, in exterior. am descoperit multe lucruri interesante in aceasta dificila cautare a ceea ce sunt. cel mai important pare sa fie ca nu trebuie sa te raportezi la ceilalti, ca nu trebuie sa cauti in altii ceea ce-ti lipseste tie, ca nu trebuie sa astepti de la altii sa fie asa cum vrei sau cum ar trebui, ca de fapt inainte de toate trebuie sa gasesti tot ce iti trebuie in tine si abia apoi sa te raportezi la ceilalti. nu trebuie sa cersesti nimic de la altii (dragoste, atentie, simpatie, aprobare sau orice altceva), nu sunt ei responsabili pentru tine, ci numai tu insuti/insati. alta chestie misto e ca indiferent de ce se intampla, trebuie sa gandesti frumos, optimist, sa nu-...

am fost in stuf doua zile la rand. tot intamplarea e de vina. miercuri a fost iesirea neprevazuta, pentru a sarbatori venirea in tzara a unei dragi prietene, Pisi. M-am trezit marti dimineata ca imi suna mobilul. numarul mirelei, buna mea prietena. raspund - imi vorbeste o alta voce bine cunoscuta si demult nemaiauzita - pisi! ura, ura, surpriza maxima, gata trebuie sa ne vedem, iesim la o discoteca! unde, habar n-am, io stiu oldies si stuf dar parca e mai animat si mai variata muzica in stuf. ok, stuf sa fie. si-asa a ramas. nu mai fusesem demulticel in stuf... a fost super, ne-am simtit excelent, am dansat de-am rupt, am povestit una-alta, am descusut-o pe pisi... Iar in ziua urmatoare (iei, joi) iesirea in stuf era deja programata cu fetele de la dans. A fost o zi complicata: dupa munca am avut de facut o corectura pentru o colaborare de-a mea, apoi am zis ca trebuie sa ajung macar putin la petrecerea firmei de sarbatorire a titlului de Golden Rose obtinut la goldendrum (party care ...

radiohead (there there)... si ploaia care acopera lumea... m-am izolat/m-a izolat pe insula mea, lumea lacustra, rece, furtunoasa... in jur dezastru, la mine detasare completa... sunt refugiata de vremea rea in insula mea, insula sentimentelor mele, unde acum nu e nici tristete, nici veselie, nici suferinta, nici bucurie, dar e liniste, pace, muzica, si multe multe ganduri... incerc sa ma descopar, de ceva vreme parca ma pierdusem de mine insami... ploaia bate rece in geam, vantul urla, zgaltaie geamurile si sufla pe sub usi... lumea se pierde sub ape, se topeste, se dilueaza... poate sa fie si potop, eu sunt in insula mea... incerc sa ma regasesc dincolo de bine si rau, dincolo de imaginea mea despre mine, dincolo de imaginile altora despre mine... dincolo de aparente, dincolo de educatie, dincolo de trecut si de viitor... deocamdata pare o fata morgana, iluzie cu mii de fetze... dar dincolo de toate astea sunt eu... cine sunt eu?! sa ploua, sa topeasca ploaia toate decorurile, toate ...

eram curioasa cum va fi anul asta ziua asta de luni de dupa Portoroz. agentia la care lucrez si io a castigat (din nou) titlul de agentia anului la golden drum. Anul trecut am fost surprinsa - eram proaspat angajata, si intr-o dimineata de octombrie am intrat in agentie, care era plina de baloane albastre si albe pe care scria "agentia anului"... a fost mare veselie, s-a dat de baut in dupa amiaza aceea, s-a mancat tortul cu "agentia anului" in albastru si alb... In toate birourile stateau oprite in tavan aceleasi baloane... anul asta intru in agentie... nimic deosebit... aceleasi mobile in mutare si permutare (se schimba mobila veche), nici un balon... doar un mail in care se spunea ca am castigat titlul de agentia anului... si ca golden rose va putea fi admirat la receptie. dar distractia a inceput mai tarziu, cand au inceput multumirile intre unii si altii, tip multumiri la premiile oscar... o bascalie crunta. noi sa fim sanatosi, ca festivaluri or sa mai fie gar...

ieri am fost la inot... in fine am reusit sa ma duc si io la un bazin de inot... doi din gasca se mai duceau si mi-am zis hai si io, desi nu eram in cea mai buna forma, cam racita, maica-mea nu stia ce sa mai zica ca sa nu ma duc, de parca cine stie ce chestie periculoasa m-as fi dus sa fac... Si bine ca m-am dus. Locul e ok, bazinul mare, nu era multa lume... am stat vreo trei ore pe-acolo... am inotat pe saturate... de cand visam eu sa merg sa inot... am constatat ca apa dulce te tine la fel de bine ca cea sarata.... eeei, de-abia astept sa ma perfectionez, sa mai invat sai alte stiluri de inot... chiar daca nu e asa frumos ca in aer liber, unde e chiar minunat sa inoti, aer, soare, a fost tare bine. doamne, cat imi place sa inot!

mai demult vorbeam de un anume tip de timp incremenit. Acum e vorba de un alt fel de timp incetinit... nu mai e vorba te un timp care curge diferit, in afara mea dement, accelerat si strain, iar in suflet nemiscat... nu, nu... acum e parca o pauza de relaxare totala, si afara, si mai ales in timpul meu subiectiv. totul stagneaza, chiar daca vreau sa fac ceva nu-mi merge nimic, totul se amana, dar cumva nu ma deranjeaza... de ieri, si vad ca si azi, parca sunt in vacanta in timpul meu interior. si imi place asa. e bine. nu reusesc sa descriu starea asta, e foarte rara si nu-mi gasesc cuvintele... nici ideile care sa o exprime... un fel de vara indiana? liniste... echilibru... ma bucur de lucrurile frumoase, de amanunte... caut idei... citesc o carte care raspunde partial unor intrebari pe care mi le pun... soare... culori de toamna... galben, verde, rosu, ruginiu, maro, toate in mii de tonuri... am lasat balta toate luptele si bataliile cu mine si cu lumea, am aruncat nemultumirile, fr...

cateodata mi se face lehamite. de unii oameni. cand se cramponeaza de cate un nimic si-ti scot ochii... pentru rahaturi. barem de-ar fi chestii grele, sa inteleg si eu de ce atata tevatura... aceasta lehamite. incerc sa nu ma las in voia ei. nu vreau sa alunec iar pe panta cinismului lucid si rece, taios ca o lama. cinismul jurnalistic, caragialesc-arghezian. hm, desi ce-am scris candva purtata de acest cinism era tare expresiv, dar si tare trist, in fond: multa revolta, multa tristete si neputinta, comentarii hiperacide... si degeaba. era ca un urlet in pustie, care s-a stins ca si cum n-ar fi fost. de cand am renuntat la ideea de a mai fi vreodata jurnalist implicat in realitatea social-politica am incercat sa nu mai vad lumea cu acei ochi... sa nu-mi cultiv revolta neputincioasa... mai bine sa rezolv la scara mica ceea ce pot rezolva eu prin forte proprii decat sa ma dau de ceasul mortii incercand sa schimb ceva prea mare pentru puterile unui singur om... dar iata ca, din cand in c...

Eu si ploile... cele 1000 de feluri de ploaie... asta de astazi e o tipica ploaie de toamna, rece, intunecata, patrunzatoare pana-n maduva oaselor. stau si lucrez acasa la o colaborare noua, dar mai usoara decat precedentele. din fericire "au dat caldura", caloriferul e acum cel mai drag prieten, fac pelerinaje pana la geam si zabovesc langa calorifer, cu un sentiment placut de liniste. E bine, afara urat, ploaie, vant, geamul ud, usor aburit arata o priveliste lacustra, dar la mine in casa e bine... ce bine... Munca merge struna, aproape am terminat... muzica ce-mi canta de pe yahoo launchcast imi place, merge la fix... stau ca ursul in barlog, si e bine...

ieri. o zi ca oricare alta, dar mai cenusie ca media. o zi fara soare e o zi trista. m-am simtit obosita si fara chef toata ziua. a plecat prin parc dupa munca. N-am mai vazut niciodata lacul atat de inert! Lacul era scazut si opac, cerul gri, cetos si respingator, ca o vata murdara, lumina era pe duca dar nu era inca intuneric, umezeala, o senzatie de pivnita... infiorator de deprimant. chiar nu-mi mai amintesc sa fi vazut lacul atat de cenusiu si inexpresiv... o oglinda invechita, care nu reflecta nimic, o oglinda cu praf de un deget, intr-o debara intunecata. Am fugit aproape prin parc, sa scap de frigul si intunericul atotstapanitor. Si culmea! desi totul era intunecat si deprimant in jurul meu, ba mi-a mai croncanit in cap si-un stol de ciori care tocmai se aseza pe-un copac, facand sa cada ca o grindina ghindele, m-am simtit mai bine. am avut un ciudat (din nou, ciudateniile care ma caracterizeaza) sentiment ca totul va fi bine. ciudat, pentru ca nimic nu il indreptateste, totul ...

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

miercuri era o zi ca oricare alta, munca multa, nimic interesant la orizont... pana cand ma intreaba pe mess var-miu daca vin la o bere cu restul de fosti colegi de Corint. Sigur ca da, ramane sa vorbim mai pe seara. Abia pe la 5 apare si Sox pe mess sa intrebe daca vin, aflu de la el mai multe detalii, adica locul si ora, respectiv Piranha, la 18:00, ma intreaba daca merg la Iris, ca se duce Diana sa ia bilete, zic nu, ca vreau mai degraba sa merg la Deep Purple. Ei, si ajung eu in Piranha aproape de 7, ca de, drumul e lung... Corina, Simona, Sox si Diana, stam noi la o barfa mica, media, mare despre edituri si nu numai, despre miscarile de prin edituri (gasca noastra migreaza de la Corint la Niculescu) si de prin agentii (var-miu era cat pe ce sa plece de la agentia lui si sa vina la a mea, la o alta firmulitza a mccann-ului, dar s-a razgandit, ca i-au marit leafa ai lui... pe la 9 apare si el, corina si simona ii fac capul patrat, ele voiau sa plece la 9... in fine mai stam, mai bar...

Cer de matase, suflet pustiu. Suflet incomplet, o lipsa in inima. Ieri seara pe la 7, dupa o zi stresanta si obositoarea, ca sa-mi limpezesc my troubled mind si sa ma pun in miscare dupa 8 ore de stat lipit de birou, am plecat acasa trecand prin parc, eternul parc. M-a cuprins un sentiment sfasietor de "suflet incomplet". Sentiment de amurg stins, topit, pe duca, dar incredibil de frumos. La ora aceea in parc se plimbau pe malul lacului doar indragostitii... eu am trecut ca o naluca, sa fug, sa uit, sa nu ma gandesc... Eterna cautare si ne-gasire a ceea ce cauti... oare exista? oare e o iluzie? oare totul e un miraj, o gaura in cer? In urma cautarilor in van macar stiu ce caut, iluzia a prins substanta, am eliminat niste posibilitati, stiu macar ce nu vreau, ce nu-mi trebuie, ce nu vreau sa accept... Tandrete, atentie, respect, dragoste, asta caut dar nu le gasesc laolalta... Intr-o zi, cautand nu-siu-ce sfant in calendarul ortodox am dat peste niste scrieri ale nu-stiu carui...