micutze aberatzii

Am terminat S și am început Faust. Păcat că e urât tipărită cartea. Încerc să fac abstracție de fontul nepotrivit, neprevăzut cu diacritice, pe care programul le-a înlocuit cu diacritice din alt font... Am reușit să mă văd cu Mirela, m-am bucurat tare mult. Mi-am comandat bilet la Pink Floyd. Vreau să fac o grămadă de chestii interesante și mă oftic că n-am suficient timp, că-s leneșă, obosită sau/și plină de nervi. Îmi tot pun diverse întrebări existențiale cu răspunsuri provizorii. Parcă m-am blazat cumva, de multe ori chestii care ar fi trebuit să mă bucure sau să-mi trezească emoții sună în gol. Muzica a scăzut la cote sub nivelul perceptibilului. Ceva lipsește, ceva e wrong with this picture. S-au încurcat firele pe undeva, ceva nu mai face contact, metafore obosite d-astea. Tot încerc să găsesc sursa defecțiunii și nimic. Bâjbâi. Dar lăsând astea deoparte, poate weekendul ăsta oi reuși mai multe chestii. E și Festivalul turcesc în Herăstrău, e și Noaptea muzeelor... Om ve...

Ceva e wrong. Accesele astea de ne-chef, ne--nimic nu-s bune deloc. Și parcă se îndesesc. Acum simt ne-cheful în toată plenitudinea. E cumva mult mai mult decât plictiseala. E diferit. Și e nașpa. Și chiar n-am chef de nimic. Mai devreme, când m-am apucat să scriu (i-am scris Elenei un e-mail) parcă aveam chef de scris. Apoi mă puse naiba să intru pe facebook, am citit o groaza de căcturi care nu mă interesau și doar câteva chestii mișto și-am constatat că a trecut o mult imp, așa, aiurea, degeaza, ba pe deasupra m-a lovit lehamitea, ne-cheful și sictirul. În ultimele zile am tot constatat cât de cretină pot fi câteodată, chestie care nu mă bucură deloc. Iar asta cu frecatul mentei pe facebook e una dintre cretinismele de care mă fac vinovată în fața forului interior. Yeap. Trist. Nu sunt veselă deloc. Și nu-mi place de mine când sunt așa. Dar ce mama naibii să fac?!

Am început un demers care e o luptă pierdută din start, adică mă cert c-o bancă. O bancă nesimțită, care are in coadă "pentru Locuințe". Pentru că m-a enervat nesimțrea lor crasă. Aceea de a NU îți da o simplă informație pentru care era suficient să intre în calculator, să verifice o bază de date, căcaturi d-astea. Mi-au trimis un extras de cont pentru anul trecut, și ce mă pune pe mine piticul de pe creier, ia sa calculez dacă dobânda aia de mi-au virat-o la finele anului (figura în clar o sumă infimă) e corectă. Și, de unde nu suport calculelele, mă apuc și dă-i și calculează. 3% pe an cică. Fără prima de la stat, aia e altă mâncare de pește n-am luat-o ăn considerare, că oricum abia ce a plătit de curand, anul ăsta, ze romanian stat degeaba jumătate din prima pe 2011. Deci calculez, calculez, iese tot o sumă mică (logic, nu mă așteptam la altceva) dar tot mai mare decât ce căcat de sumă mi-au virat ei. Ok, mă enervez, dar zic , bine, hai să vedem ce și cum, intru la ...

Adică da. Sunt obosită muci după Noaptea Agențiilor de strajă patriei până la un 2 jumate in ză nait. Urmată de o dimineață care putea fi cât de cât, dar meșterii reabilitatori termici s-au apucat să dea găuri în peteți de la 7 jumate, deci dormi dacă poți. Apoi o zi agitată, muncă, stres, vești proaste - iar au dat afară un coleg proaspăt angajat... Chestii încercate, ratate și fâsâite, cum a fost excursia matinală în lidl după nădragi de ciclism, sau propusa ieșire la un vin la Baftă. Asta e, ze bullshit stă la pândă și se ivește când ți-e lumea mai dragă. Atâta tam-tam cu Paștele ăsta... Eu una n-am niciun pic de nimic legat de Paștele de anul ăsta. Îmi este perfect indiferent. Singurul lucru pe care aș vrea să-l fac legat de perioada asta ar fi să-mi iau câmpii și să mă preumblu prin țară. Ceea ce nu se poate, deci... așa-i la vie. en rose - NOT. Viață pestriță, punctată de semne de exclamare sau de întrebare - chestiile neașteptate, neprevăzute și nechmate. Destul cu aberatul!

Și săptămâna asta se anunță bizi rău. Sală, dentist, lecții, noaptea agențiilor și eventual un vin cu gașca. În fine. de-aș putea extinde nițel timpul, pe ici pe colo, când îmi convine... Bunăoară să lungesc orele de seară, când aș putea face mai multe chestii. He, he, he. hi hi hi. etc. Am tricou cu Pastel pentru Noaptea agențiilor. Am dat sfoară-n țară printre pretini, daca tot e la liber, sa vină și ei. Whatever. Sunt mai multe chestii de care n-am niciun chef să le încep, dar trebuie, și o toooot lălăi fără limite. Una o făcui, adică m-am programat la dentist. Câh! Dar asta e, când ți se duce o bucată de măsea... tre să faci ceva. În altă dezordine de idei, am cam strâns banii de biclă. Și acu... dileme, trileme, ce să iau, cum să fac, bleah, bleah. Ori iau acu ceva, o chestie să fie, or mai aștept, mai pun deoparte juma de an și pe urmă îmi iau una mai ca lumea. Dar peste juma de an naiba se mai dă cu ea, în pragul iernii. Așa că rămâne dilema... normală sau pliabilă? Mă rog, o ...

and rewind Îmi suna în cap astă-seară - la plecarea de la sala, la ieșirea din mall un radio, something, difuza melodia asta. One of my favourites. Ieri am alergat prima dată pe-afară, până în Herăstrău și-napoi. Și-acu am o febră musculară atroce. Am zis s-o combat c-o oră de spinning. Drept care acum e mai rău. Dar nu-i bai. O să șontâcăi ce-o să șontâcăi și-o să-mi treacă. A fost o săptămână foarte... nici nu știu cum. Sucită, aiurită, surprinzătoare. A debutat cu ciudățeniile de luni, adică incendiul, bătaia din tramvai... A doua zi m-am trezit că trebuia să merg la întâlnirea-bonus cu clientul care mi-a mâncat ficații și nervii in februarie... Chestie pe care vinerea trecută, la premierea project of the month, am luat locul 1 cu felicitări și bonus, bașca the meeting with the client. N-aveam niciun chef, iar faptul că cine trebuia să ne anunțe nu m-a anunțat a fost într-un mare fel. Așa că, în loc să merg la sală (îmi făcusem eu calculelele că marți merg la sală, miercuri m...

Ieri, o zi cu chestii ciudate afer work. În drum spre casă am trecut pe lângă un incendiu și în tramvai am asistat la o cafteală. brr!