Treceți la conținutul principal

Erase

and rewind


Îmi suna în cap astă-seară - la plecarea de la sala, la ieșirea din mall un radio, something, difuza melodia asta. One of my favourites.

Ieri am alergat prima dată pe-afară, până în Herăstrău și-napoi. Și-acu am o febră musculară atroce. Am zis s-o combat c-o oră de spinning. Drept care acum e mai rău. Dar nu-i bai. O să șontâcăi ce-o să șontâcăi și-o să-mi treacă.

A fost o săptămână foarte... nici nu știu cum. Sucită, aiurită, surprinzătoare. A debutat cu ciudățeniile de luni, adică incendiul, bătaia din tramvai... A doua zi m-am trezit că trebuia să merg la întâlnirea-bonus cu clientul care mi-a mâncat ficații și nervii in februarie... Chestie pe care vinerea trecută, la premierea project of the month, am luat locul 1 cu felicitări și bonus, bașca the meeting with the client. N-aveam niciun chef, iar faptul că cine trebuia să ne anunțe nu m-a anunțat a fost într-un mare fel. Așa că, în loc să merg la sală (îmi făcusem eu calculelele că marți merg la sală, miercuri m-aș putea duce la concert la Șuțu etc) m-am dus la film cu clientul. Clienta, mai exact. A fost o ieșire în mall, la film, la Olympus has fallen, film de acțiune, ales de gagici pe criteriul că e cu actorul nu-știu-care, faimos, cică. Și am fost deci la film, la sala VIP. Yeah. Nu comentez ze film, calul de dar... știți voi. Apoi, dat fiind că ze client întârziase și partea se smalltalk de dinaintea filmului nu avusese loc, a avut loc după. Noroc că erau Ioana, Dana, Ana și Ioana mică la fileu cu conversația, ca eu... the perfect entertainer care nici n-o privea cu ochi buni pe clientesa. Care, așa, ca om, ca persoana, separat de job, părea ok, de gașcă. Whatever.
Mercuri nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, ieri n-am nimic extraordinar în afară de alergarea în aer liber de seară soldată cu febră musculară atroce... Ba da, aer, aer, miros suav de pomi înfloriți în faptul serii. Și la munci multe finalizări de proiecte mult lucrate și răs-modificate. Ieri și azi am pregătit tiparul pentru n materiale. Și l-am re-re pregăti, că s-au trezit în ceasul al 12-lea că mai voiau nuș'ce modificat. My name is tipar these days.
În rest, hm, o stare aiurea, aiuristică complet indescriptibilă, cauzată de nimic.
Am terminat Momo. Am găsit printre cele n cărți cumpărate în vremurile bune, o carte care se pretează la transportul zilnic în rucsac, așa c-am înhățat-o și o citesc printre picături, în RATB. S, de John Updike. Like.
Sunt cam varză. O varză vag nemulțumită, vag murată. Shit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...