Erase

and rewind


Îmi suna în cap astă-seară - la plecarea de la sala, la ieșirea din mall un radio, something, difuza melodia asta. One of my favourites.

Ieri am alergat prima dată pe-afară, până în Herăstrău și-napoi. Și-acu am o febră musculară atroce. Am zis s-o combat c-o oră de spinning. Drept care acum e mai rău. Dar nu-i bai. O să șontâcăi ce-o să șontâcăi și-o să-mi treacă.

A fost o săptămână foarte... nici nu știu cum. Sucită, aiurită, surprinzătoare. A debutat cu ciudățeniile de luni, adică incendiul, bătaia din tramvai... A doua zi m-am trezit că trebuia să merg la întâlnirea-bonus cu clientul care mi-a mâncat ficații și nervii in februarie... Chestie pe care vinerea trecută, la premierea project of the month, am luat locul 1 cu felicitări și bonus, bașca the meeting with the client. N-aveam niciun chef, iar faptul că cine trebuia să ne anunțe nu m-a anunțat a fost într-un mare fel. Așa că, în loc să merg la sală (îmi făcusem eu calculelele că marți merg la sală, miercuri m-aș putea duce la concert la Șuțu etc) m-am dus la film cu clientul. Clienta, mai exact. A fost o ieșire în mall, la film, la Olympus has fallen, film de acțiune, ales de gagici pe criteriul că e cu actorul nu-știu-care, faimos, cică. Și am fost deci la film, la sala VIP. Yeah. Nu comentez ze film, calul de dar... știți voi. Apoi, dat fiind că ze client întârziase și partea se smalltalk de dinaintea filmului nu avusese loc, a avut loc după. Noroc că erau Ioana, Dana, Ana și Ioana mică la fileu cu conversația, ca eu... the perfect entertainer care nici n-o privea cu ochi buni pe clientesa. Care, așa, ca om, ca persoana, separat de job, părea ok, de gașcă. Whatever.
Mercuri nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, ieri n-am nimic extraordinar în afară de alergarea în aer liber de seară soldată cu febră musculară atroce... Ba da, aer, aer, miros suav de pomi înfloriți în faptul serii. Și la munci multe finalizări de proiecte mult lucrate și răs-modificate. Ieri și azi am pregătit tiparul pentru n materiale. Și l-am re-re pregăti, că s-au trezit în ceasul al 12-lea că mai voiau nuș'ce modificat. My name is tipar these days.
În rest, hm, o stare aiurea, aiuristică complet indescriptibilă, cauzată de nimic.
Am terminat Momo. Am găsit printre cele n cărți cumpărate în vremurile bune, o carte care se pretează la transportul zilnic în rucsac, așa c-am înhățat-o și o citesc printre picături, în RATB. S, de John Updike. Like.
Sunt cam varză. O varză vag nemulțumită, vag murată. Shit.