Azi la 4 era anunțată o acțiune de campanie Plus sector 1 în Herăstrău - inițial înțelesesem că era de împărțit cartoline sau pliante ceva, m-am înscris, apoi n-am mai auzit nimic, nici nu mai eram sigură dacă era pt sâmbătă sau duminică. M-am trezit târziu, până m-am mocăită s-a făcut deja 4, până m-am mișcat și am ajuns în Herăstrău era ora 5. Văzusem pe whatsapp că Diana făcuse eveniment pe Fb cu evenimentul, dar era intitulat ceva să vorbim cu cetățenii din sectorul 1. Am intrat pe la Arcul de Triumf și m-a frapat că nu era nimeni la întrare să împartă ceva. Am ajuns prin parc la intrarea dinspre Charles de Gaulle și parcă tot nu vedeam nimic. Într-un sfârșit, văd un grup mic, sau poate trei minigrupuri pe o latură lângă o bancă care stăteau și vorbeau și câte unii dădeau din mâini. Am zis ok, la cum se dă din mâini cred că vorbesc politică. M-am apropiat, am trecut încet pe lângă ei încercând să vă dacă e vreun chip cunoscut, nu prea, am văzut-o pe Diana într-un sfârșit într-o discuție cu doi tineri, dar să mor io dacă am simțit nevoia să mă alătur lor ca să stau ca vițeaua la poarta nouă. Să stau ca să fac ce? M-am cărat. La câțiva zeci de metri m-am oprit, ezitând dacă să mă întorc și să mă bag în vorbă cu ei sau să plec de tot. Mintea zicea băi, dacă tot ai venit hai, stai aici și fă măcar figurație. Dar de fapt nu simt că are vreun rost. Suntem puțini, de organizați, cu mulți care dau din mâini și din gură și cam atât, un grup haotic, și izolat de restul lumii care stă la taclale lângă o bancă în parc. O bulă. Care nu interacționează cu restul lumii în mod spontan și natural. Nu știm cum să ne organizăm și ce să facem. Un pic trist - pierduți în discursuri și bune intenții dar rupți de realitatea celorlalți. Și îmi dau seama că așa-s și eu, nu fac excepție... Da, un pic de organizare reală, să știe fiecare ce are de făcut... Și un pic de conectare la realitatea celorlalți, fără judecăți și prejudecăți - și cred că s-ar putea rezolva.
Am plecat traversând parcul spre ieșirea de la Casa Presei. De unde în rest parcul era relativ pustiu, acolo era forfotă, probabil dintre cei care veneau la Berăria H. Da, cred că mai degrabă aici era de găsit publicul oarecum simpatizant cu Plus, mai corporatiști așa. Da, un pic de calibrare cu realitatea ar fi bună.
Am traversat apoi pasajul dinspre parc spre capătul lui 41. Deja se însera iar în pasaj lumina era stinsă. Am trecut printr-o beznă densă, ușor luminată la capăt pre scări. Din sensul opus veneau două siluete, un bărbat și un copil probabil, cu un defect de mers. Deci întuneric, două siluete îndepărtate și un zgomot de picior târșâit. Câteva clipe eram într-o cu totul altă realitate, cea a frigului, întunericului și a suferinței. M-am simțit foarte bizar.
Am plecat traversând parcul spre ieșirea de la Casa Presei. De unde în rest parcul era relativ pustiu, acolo era forfotă, probabil dintre cei care veneau la Berăria H. Da, cred că mai degrabă aici era de găsit publicul oarecum simpatizant cu Plus, mai corporatiști așa. Da, un pic de calibrare cu realitatea ar fi bună.
Am traversat apoi pasajul dinspre parc spre capătul lui 41. Deja se însera iar în pasaj lumina era stinsă. Am trecut printr-o beznă densă, ușor luminată la capăt pre scări. Din sensul opus veneau două siluete, un bărbat și un copil probabil, cu un defect de mers. Deci întuneric, două siluete îndepărtate și un zgomot de picior târșâit. Câteva clipe eram într-o cu totul altă realitate, cea a frigului, întunericului și a suferinței. M-am simțit foarte bizar.
Comentarii