Frunze uscate pe jos, frunze uscate prin copaci, un vânt molcom le gonește de colo-colo, alerg peste ele și aud, simt trosnetul și fâșâitul slab al destructurării lor sub pașii mei. Miros subtil de toamnă mascat de căldura copleșitoare a verii și de iarbă cosită și de lac aburind ușurat la lăsarea întunericului că a scăpat de arșița zilei.
Gânduri vărgate, lumini și umbre, zone luminate violent de felinare și altele scufundate în beznă, dar imediat ce treci de epicentrul luminos și privirea se adaptează, observi că totuși vezi detali în întuneric, vezi drumul până la următoarea pată de lumină
Să fii, pur și simplu. Aparent cel mai simplu lucru. Dar cel mai complicat. Să fii, dar să și simți permanent că ești, parte dintr-o lume, parte dintr-un întreg... De cele mai multe ori mă iau cu diverse gânduri, activități și preocupări și uit de toate astea, uit să mă bucur pentru simplul fapt că sunt, că exist și sunt aici acum.
O descoperire interesantă... Căutând altceva, pe altcineva, cumva m-am descoperit pe mine... sau o parte complet neștiută - o revelație. Interesante căutările astea, cum habar n-ai ce o să descoperi, cum totul poate să ia o cu totul altă direcție, cum răspunsurile pe care le cauți în exterior le găsești abia când vezi că ce te punea pe gânduri în jurul tău e o reflectare a ta în tot ceea ce e în jur... Cumva imaginea asta mă duce cu gândul la Sfera, chit că e oarecum altfel, adică nu tot ce e în jur e doar creația minților noastre, e ceva compus și din realitate și din creațiile gândurilor noastre. Iar uneori, reflexia ta în altcineva e absolut surprinzătoare - dovadă a faptului că ne cunoaștem pe noi înșine cu adevărat foarte puțin.
Gânduri vărgate, lumini și umbre, zone luminate violent de felinare și altele scufundate în beznă, dar imediat ce treci de epicentrul luminos și privirea se adaptează, observi că totuși vezi detali în întuneric, vezi drumul până la următoarea pată de lumină
Să fii, pur și simplu. Aparent cel mai simplu lucru. Dar cel mai complicat. Să fii, dar să și simți permanent că ești, parte dintr-o lume, parte dintr-un întreg... De cele mai multe ori mă iau cu diverse gânduri, activități și preocupări și uit de toate astea, uit să mă bucur pentru simplul fapt că sunt, că exist și sunt aici acum.
O descoperire interesantă... Căutând altceva, pe altcineva, cumva m-am descoperit pe mine... sau o parte complet neștiută - o revelație. Interesante căutările astea, cum habar n-ai ce o să descoperi, cum totul poate să ia o cu totul altă direcție, cum răspunsurile pe care le cauți în exterior le găsești abia când vezi că ce te punea pe gânduri în jurul tău e o reflectare a ta în tot ceea ce e în jur... Cumva imaginea asta mă duce cu gândul la Sfera, chit că e oarecum altfel, adică nu tot ce e în jur e doar creația minților noastre, e ceva compus și din realitate și din creațiile gândurilor noastre. Iar uneori, reflexia ta în altcineva e absolut surprinzătoare - dovadă a faptului că ne cunoaștem pe noi înșine cu adevărat foarte puțin.
Comentarii