Treceți la conținutul principal

Diverse

Săptămânile astea am avut tot soiul de activități mai mult sau mai puțin programate, la care m-am hotărât destul de brusc să merg. În ultima zi de august am fost pe Calea Victoriei cu ocazia evenimentului "La pas pe Calea Victoriei", am prins la prima oră un tur ghidat foarte drăguț, iar pe seară am revenit acolo împreună cu Elena și câteva amice din călătorii. Între cele două sesiuni de Calea Victoriei am fost la un oarece curs la sediul Plus. Apoi am fost, într-o luni, pe 2 septembrie cred, la o întâlnire a simpatizanților cu Vlad Voiculescu, la sala de conferințe de la Ibis Gara de nord (mi-a plăcut foarte foarte mult de Vlad Voiculescu).

Mi-am luat în sfârșit atestatul și ecusonul de ghid național de la Ministerul Turismului, m-am bucurat mult, mai ales după ce totul trenase atât de mult, toată amânarea în eliberarea diplomei de la primul curs, toată nesiguranță în ce privește data examenului pentru ghid național, în fine, după ce totul băltise luni de zile brusc totul a pornit să funcționeze și lucrurile pur și simplu au mers și m-am trezit cu atestatul gata...

În alt weekend m-am pomenit pe nespusă masă la Appletone, eveniment organizat de Strongbow, pentru că avea Ralu o brățară de intrare în plus - aici am mâncat mere din decorul abundent, am stat pe malul lacului Străulești întinsă pe iarbă și am trăit un rar sentiment de liniștire și calm (în ciuda forfotei umane din jur și a bumți-bumți-urilor muzicale de la eveniment), m-am cățărat pe un panou de cățărare și m-am bălăcit în piscina cu bile dar n-am îndrăznit să mă bag la padeling pe Străulești (gândul că aș umbla după aia udă leoarcă până acasă m-a frânat).

Am ajuns însă să fac padeling (SUP) cu Pastelul pe IOR datorită colegului Cosmin care ne-a oferit această ocazie de ziua lui. Și mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă e cam static sportul ăsta. Și mult mai safe decât am crezut. M-am plimbat astfel pe IOR printre pescăruși, rațe, pești care bâldâbâcăiau, lebede, alți oameni care cu hidrobiciclete, care cu caiace, care tot cu SUP, totul în lumina amurgului, pe un lac liniștit, pe o vreme de-a dreptul de vară.

Apoi weekendul ăsta m-am înscris la turul ghidat cu tematică centrală axată pe viață lui George Enescu (tururi organizate cu ocazia Festivalului George Enescu, fac parte dintre evenimentele conexe), am prins loc duminică. A fost interesant, dar un pic obositor. Multe informații, parte dintre ele se repetau de la turul pe calea Victoriei (erau organizate ambele de aceeași persoană) și multă lume, cred că eram vreo 30 de inși. Am ajuns și la Festivalul lampioanelor, intitulat Wish Fest, cumva pentru că am dat de știre printre amici și au apărut interesați câțiva dar voiau să ne adunăm câțiva, să nu vină singuri. Adică mi se părea un pic interesantă ideea, dar foarte mult chef nu aveam. Dar dacă alții se bazau pe mine, na, nu am putut să mă trag pe cur. Așa că am ajuns pe malul lacului Floreasca la juma' de oră de la momentul startului lansării de lampioane. Era deja întuneric și se vedeau frumos, oamenii mai lansau lampioane în continuare. Dar spectacolul era altul - partea de haleală și cozile interminabile de la preparatele din pește sau de tip seafood. Era o agitație și o aglomerație care mi-au tăiat orice plăcere, nu știam cum să mă tirez mai repede.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...