Cred că din copilărie, de când scotoceam printre pozele sepia cu peisaje și personale necunoscute și mama îmi povestea ba de Vilnius, ba de nu știu ce mătuși, ba de maică-sa, de nu știu ce parc sau năzdrăvănie sau ce veri de-ai ei aveam așa o imagine fantastică despre acest Vilnius. Și albumul cartonat cu poze alb-negru artistice din Vilnius a contribuit mult la clădirea unui oraș fantastic undeva în imaginația mea, imagine uitată multă vreme printr-un cotlon al minții, la categoria imposibil de ajuns deci las-o baltă. De niște ani însă lumea a devenit mai mică și depărteze nu mai e așa departe. Întâi au ajuns la Vilnius prieteni, apoi am văzut poze cu unii cunoscuți de prin călătorii că au mers cu câte un grup acolo... Și anul ăsta, când am văzut la Lost în Travel excursie în țările baltice... și încă la un preț accesibil... n-am stat pe gânduri și m-am înscris. La două zile după ce am plătit avansul (juma' din excursie) mi-am dat seama că am dat-o de gard. Avusesem certitudin...