Multe

De când m-am întors din Cinque Terre - ba chiar și un pic înainte - m-am băgat în tot felul de chestii, abia dacă am avut măcar o seară în care să stau liniștită acasă. Ba adunare cu colegii pentru proiectul cu scos oamenii la vot, ba ieșire cu fetele gin gașca de la master, ba ședință de GIC, ba o zi de naștere, ba plantare, ba tur ghidat la Mogoșoaia, ba împărțit pliante USR Plus în cutiile poștale din cartier ba pe ploaie ba pe vânt, ba cursul de ghid național, a fost o perioadă tare plină de evenimente. A, și agirația cu comanda Avon cu produsele nelivrate, și pregătirile pentru excursia cu colegii și parte din gașcă, cu răzgândelile lor și diverse situații neprevăzute...

Și-n capul meu e agitație, trebuie să mai trag o tură de alergături ca să depun la Ministerul Turismului dosarul cu acte pentru atestatul și ecusonul de agent de turism/ghid local - abia terminasem alergătura pentru actele pentru înscrierea la cursul de ghid național și iar aleargă după adeverință medicală, cazier, adeverință de absolvire a cursului de ghid local (sau chiar diploma, dacă o ieși până atunci), o nebunie numită certificat de limbă străină, poze tip buletin etc.
Am și teme, una de curs și una pentru proiectul final, ambele complexe și mai grele decât cele de la ghid local... Uf, și de făcut practică, doar că nu prea am ce-alege din excursiile lor externe, ba sunt scumpe, ba prea multe zile, ba pică când nu pot eu.
M-a mai stresat și madam cu manualele, care se activase acum două săptămâni dar a dispărut (doamne ce bine) în ceață. Mda, și ze big issue - ceva mă reține să îi întreb la rând pe toți șefii de agenții pe care îi știu din excursii dacă pot să mă bag la ei ca ghid. Când mi-am dat seama că trag de timp și amân m-am luat la întrebări - de ce fac asta - și mi-am dat seama că nu-mi place ca această ocupație să fie ca un job, adică trebuie să faci așa, să zici așa, ca turistul să fie întotdeauna mulțumit, să stai mereu cu stresul la cote înalte între ce ți-ar plăcea ție și ce le place sau nu altora. Și mai ales să faci compromisuri. Mi-aș cam dori ca toată treaba cu călătoriile și ghidatul să îmi facă plăcere, să nu ajungă o obligație impusă sau autoimpusă. Mai am de negociat cu mine și să îmi clarific ceva legat de chestia asta, am o vagă idee/senzație că am întrezărit o clipă adevărul dar s-a ascuns, s-a blurat, s-a dus după colțul uitării...