Sunt zile în care totul e ok more or less dar la un moment dat apar nişte căcățişuri stresante care devin pe final de program chiar enervante şi îți dau tot zen-ul peste cap şi te umplu de draci. Şi ai naibii draci nu se lasă duşi de te trezeşti că i-ai luat şi acasă. Ei, azi e o astfel de zi. Aşa că acum încerc să îi trimit înapoi la galere, ba dând cu aspiratorul, ba scriind.
Vid. Închid ochii şi parcă sunt cu fața la un zid gol. În afară de asta nimic. Doar un zid la un milimetru distanță.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii