M-am trezit cu chef de alergat, pe sunetul supersonicelor de la BIAS - în colțul meu de Bucureşti se aude bini di tăt - aşa că am ieşit în zăpuşeala tropicală temperată pe alocuri de umbra translucidă a vreunui nor.
Am văzut că sunt în formă bună, chiar dacă curgeau apele şiroaie pe mine, am alergat bine, iar când am ajuns în Herăstrău, în jurul lacului pot spune că am alergat cu plăcere pe aripile brizei.
În dreptul podului de cale ferată dinspre Băneasa au început să se audă mai des şi mai intens avioanele, semn că era în plină desfăşurate o demonstrație aviatică.
Am alergat mai departe, convinsă că n-are cum să se şi vadă ceva...
Dar surpriză! cum alergam spre roata mare şi insula copiilor, în zonele cu mai puține sălcii am văzut avioanele - de fapt întâi fumul colorat şi apoi avionaşele mici, ca de jucărie.
Şi chiar era mişto. Pe fundalul de cer pestriț cu nori mari şi mici, albi şi gri, supersonicele colorate vâjâiau şi zburau în figuri, lăsau dâre colorate - albe şi roşii.
Mai alergam puțin, mai auzeam că se apropie un avion, mai stăteam un pic pe mal să văd ce figuri mai face, iar alergam... După ce am dat colțul trecând de insula copiilor nu m-am mai oprit că n-aveam cum să mai văd ceva.
Alergam cu plăcere, parcă aveam aripi, cumva asemănător cu felul cum înotasem ieri, cumva parcă făcând corp comun cu mediul (ieri cu apa, azi cu vântul).
Bonus neaşteptat, după ce am trecut de ecluza de la ambasada Chinei în zona stației de autobuz spre centru aud iar avioane şi văd că lumea se uită, aşa că mă uit şi eu şi hooop! Tocmai trei avioane se desfăceau în formă de fântână arteziană - iar de aici chiar se vedea bine, panoramic. Am găsit un loc să stau şi am căscat gura şi mi-era tare bine, m-am bucurat din plin de momentul ăsta. Şi am şi prins figuri mişto, mai ales nişte figuri în formație de 5 sau 6 avioane...
O dimineață mişto! (mă rog, dacă orele 13 -14 se mai pot considera dimineață...)
Comentarii