Treceți la conținutul principal

Puzzle

*
Pe undeva pe sub straturile de civilizație, educație etc îmi dau seama câteodată că tot mai e o fetiță sălbatică care se ascunde prin tufişuri sau pe sub mese, sare garduri, țopăie în ploaie, se cocoață în pomi şi face fel de fel de drăcii.

*
undeva, în adâncuri, sunt balauri... sau alte fiare. Cum cică scria pe hărțile vechi pe zonele sălbatice necunoscute "hic sunt leones".

*
pe undeva e cineva care la un moment dat s-a decis să nu răspundă cu ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte şi să aleagă calea mai dificilă de a strânge din dinți ca să meargă mai departe. Răspunzând cu bine la rău.

*
mai e şi o ființă orgolioasă şi încăpățânată care scoate ghearele când are impresia că e tratată ca şi cum ar fi invizibilă sau ca şi cum nu ar conta.

*
curiozitatea ştiințifică e la loc de cinste pentru mica cercetătoare care smulgea picioare de gândaci de bucătărie, care observa cu atenție animale şi păsări trăgând concluzii proprii înainte să ajungă să citească. Şi care făcea experimente chimice în bucătărie ca să vadă cum cristalizează diverse substanțe şi amestecuri. Şi care desfăcea ceasurile mecanice până la ultima piesă...

*
mai e şi cineva care a lăsat deoparte orgoliile şi preconcepțiile pentru celălalt, care a învățat că în iubire e nevoie de enorm de multă răbdare şi înțelegere. Oare de unde le-a avut la vremea aia?!

*
mai e şi cineva care nu poate trăi bine fără o conexiune cu natura, fără măcar un parc, fără soare, fără aer curat, fără ploaie, fără munți şi mări.

*
globe-trotter cu gust de călătorii lungi şi plonjări în alte culturi şi societăți cât mai diferite şi exotice. Cu dor de ducă şi nesaț de a descoperi locuri şi moduri de gândire şi viață noi...

*
cineva care visează la binele umanității şi încearcă să pună o cărămidă măcar la treaba asta

*
cineva dezamăgit de oameni care îşi opreşte primul impuls de a sări să ajute sau să facă ce ar considera normal din cauză că a văzut deja prea multă prefăcătorie şi minciună şi manipulare care mizează tocmai pe pornirile altruiste ca să tragă foloase.

*
cineva stresat care aleargă prin parc şi îi place la nebunie... care îşi exorcizează demonii şi neliniştile prin alergare.

*
cineva care adoră să înoate şi se simte ca peştele (sau ca broasca, judecând după singurul stil de înot care-i iese) în apă.

*
şi un şoarece de bibliotecă care de mic a devorat toată biblioteca familiei. Apoi a trecut al biblioteci publice, unde s-a pierdut în imensitatea ofertei. Ce-i drept, cu vremea şi timpul liber a intrat la apă. Dar curiozitatea şi setea de poveşti, istorii, întâmplări, lumi şi vieți a rămas intactă.

*
detectiv de conjunctură jumătate jurnalist de investigații care caută ace în carele cu fân ca să afle dedesubturile unor lucruri tulburi

*
laşitate mică care se strecoară printre situații bulversante şi dubioase şi ambigue ca să fie neobservată şi să nu ia atitudine. eu sunt mic nu ştiu nimic

*
veselă şi nebunatică - copilă zglobie şi fără griji

*

întunecată de gânduri şi de toate grijile şi nedreptățile lumii, plumb în suflet şi lipsă de speranță, şoarece în labirint. prizonieră în colivia creată de propria minte. conştientă de prea multe contradicții flagrante concomitente ale lumii şi societății, un drum surpat şi periculos fără sfârşit.

*
chef de ocazie, în zilele bune. Fantezie în farfurie (sau în tigaie/oală)

*
călătoare cu 10 000 de vieți trăite prin poveştile citite auzite sau văzute, însetata de şi mai multe poveşti... Fantasia e în siguranță, nu se va destrăma în neant... poveşti noi sau vechi, rod al imaginației altora sau chiar al ei...

*
gândire la rece, critică aspră şi dură ca o lamă de sabie de samurai

*
pe aripile dansului trăieşte în altă dimensiune. paşii se înşiră singuri, căutând armonia mişcare-melodie

*
în creierii munților, sub pătura cerului înstelat, îşi dă seama de cât de puține lucruri are nevoie cu adevărat: un loc relativ sigur unde să doarmă, ceva hrană, apă şi strictul necesar pentru supraviețuire.

*
lup singuratic ce bântuie prin lume simțindu-se prea diferit de restul haitei în majoritatea timpului

*
adunătoare de găşti şi factor de coeziune în restul timpului

***

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...