Treceți la conținutul principal

Lumini multicolore

Cu falca amorțită am pornit-o pe jos pe cheiul gârlei spe Unirii. Blocuri, pomi în floare, căței mărunți şi certăreți la plimbare.

În trecere am constatat ce frumos arată părculețul din centrul pieței Unirii, cu iarba verde aprins şi pomişori cu flori de un roz incandescent.

Am tăiat-o prin centrul vechi circulat dar încă neaglomerat apoi pe Academiei, apropo am văzut la Universitate o grămadă de chestii de street food şi lume buluc - posibil să aibă legătură cu Spotlight festival.

Am sosit în piațeta din fața Ateneului şi mirosurile de friptane cârnați şi alte d-astea m-au întâmpinat, odată cu puhoiul de lume. M-am postat în dreptul scenei şi m-am plictisit aşteptând. La un moment dat apar unii care se postează cam în fața mea, în special unul înalt m-a „bucurat” că mi-a luat priveliştea. Mă trezesc că unul dintre ei mă salută - era Mihai R. Începe şi show-ul, primii nişte ucraineni parcă, drăguț dar neimpresionant. Apoi alții britanici parcă, aici da, a fost show. Ha, cica e fix pe dos! Ăia interesanții, Light Balance, erau ucrainenii.

Nu m-am obosit să încerc măcar să fac vreo poză, cu costumele lor luminoase dinamic şi coregrafia alertă era imposibil să îmi iasă ceva decent. Dar am găsit pe youtube show-ul lor filmat pentru America Got Talent.


Show-ul s-a terminat, mulțimea a pornit pe urmele britanicilor să vadă obiectivele Spotlighi spre splai, eu am pornit invers, spe Victoriei, tot pe jos. Ateneul arăta frumuşel dar de atâtea crengi nu se vedea de-o poză bună. Am pozat palatul Ştirbei, care arăta bine, cu tot cu Calea Victoriei inundată de maşini în ambuteiaj. Am ajuns şi la muzeul Antipa, care e şi el frumos luminat... şi gata.


Ori mâine ori poimâine vreau să merg de la un capăt la altul, să văd toate obiectivele. Oricum, şi spectacolul mulțimii e interesant în sine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş