Treceți la conținutul principal

Lumini multicolore

Cu falca amorțită am pornit-o pe jos pe cheiul gârlei spe Unirii. Blocuri, pomi în floare, căței mărunți şi certăreți la plimbare.

În trecere am constatat ce frumos arată părculețul din centrul pieței Unirii, cu iarba verde aprins şi pomişori cu flori de un roz incandescent.

Am tăiat-o prin centrul vechi circulat dar încă neaglomerat apoi pe Academiei, apropo am văzut la Universitate o grămadă de chestii de street food şi lume buluc - posibil să aibă legătură cu Spotlight festival.

Am sosit în piațeta din fața Ateneului şi mirosurile de friptane cârnați şi alte d-astea m-au întâmpinat, odată cu puhoiul de lume. M-am postat în dreptul scenei şi m-am plictisit aşteptând. La un moment dat apar unii care se postează cam în fața mea, în special unul înalt m-a „bucurat” că mi-a luat priveliştea. Mă trezesc că unul dintre ei mă salută - era Mihai R. Începe şi show-ul, primii nişte ucraineni parcă, drăguț dar neimpresionant. Apoi alții britanici parcă, aici da, a fost show. Ha, cica e fix pe dos! Ăia interesanții, Light Balance, erau ucrainenii.

Nu m-am obosit să încerc măcar să fac vreo poză, cu costumele lor luminoase dinamic şi coregrafia alertă era imposibil să îmi iasă ceva decent. Dar am găsit pe youtube show-ul lor filmat pentru America Got Talent.


Show-ul s-a terminat, mulțimea a pornit pe urmele britanicilor să vadă obiectivele Spotlighi spre splai, eu am pornit invers, spe Victoriei, tot pe jos. Ateneul arăta frumuşel dar de atâtea crengi nu se vedea de-o poză bună. Am pozat palatul Ştirbei, care arăta bine, cu tot cu Calea Victoriei inundată de maşini în ambuteiaj. Am ajuns şi la muzeul Antipa, care e şi el frumos luminat... şi gata.


Ori mâine ori poimâine vreau să merg de la un capăt la altul, să văd toate obiectivele. Oricum, şi spectacolul mulțimii e interesant în sine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...