Toată ziua a fost o atmosferă ca dinainte de ploaie. Chiar când am ieşit din bloc, în plin soare, m-a întâmpinat un miros exact ca după trei stropi de ploaie. Nu ştiu de unde până unde.
Seara, în drumul spre dentist, cer acoperit, amenințător şi o zăpuşeală antipatică. Exact ca înainte de ploaie.
O pisică neagră în stația lui 139. Un moş cu nepoți încearcă să o sperie uşuind-o din vorbe, dar pisica n-avea treabă, paşte liniştită nişte verdeață.
În 139 o aglomerație cum n-am mai prins, în mod normal nu urcam, dar din cauza dentistului mă grăbeam aşa că am mers ca o sardea înghesuită în conservă.
Tot drumul până la Poli s-a mers horror, parcă tot mapamondul ieşise să circule fix atunci fix acolo. Dovadă că pe la Timpuri Noi pe Calea Văcăreşti nu era niciun trafic.
După plombat şi terminat chinul cu prima măsea tratată, când am ieşit afară eram bucuroasă, îmi zâmbeau florile de prin copăcei, o plăcere. Mai ales că operația o să fie mai încolo, în vreo 2 săptămâni, momentan răsuflu uşurată, o să tremure future Liuba mai încolo.
Comentarii