micutze aberatzii

Parfum de liliac. Verde mult, galben de rapiță şi maro de arătură sub un albastru strălucitor.  Suntem în Bulgaria, nu departe de Ruse. Canionul Rusenski Lom, în zona chiliei rupestre de la Ivanovo.  Am urcat trepte de piatră trecând de biserica rupestră, înotând prin mirosul de liliac, până sus pe deasupra canionului. Se vede întreaga panoramă a canionului în formă de S, larg, cu pereți calcaroşi erodați în forme interesante. De jos, dinspre râul Rusenski Lom, cel ce a săpat canionul, răzbat triluri de broaşte, iar din tufele de liliac de pe creastă ciripiruri păsăreşti. Pornim să coborâm, pe ecopoteca Gramovets, către nivelul luncii râului. Descoperim vegetație de junglă, cu liane şi arbori împodobiți de liane, ne întâmpină o căldură umedă exact ca în Cheile Nerei pe porțiunea dinspre podul Bei spre cantonul Damian. Şi țânțărimea aferentă. Doar că porțiunile alternează şi peisajul şi microclimatul se schimbă şi ele. Față de Cheile Nerei a fost p...

Una din zilela alea când nici nu ai dormit cât e nevoie, când te jenează şi te enervează ceva, când la muncă e avalanşă de urgențe de la clienți nesimțiți, când totul arde, e mult, e urgent de îți vine să bați pe cineva. Perspectiva excursiei ce vine parcă nici nu mă mai încântă, la gândul că ce drăguț o să umblu eu prin canioane bulgăreşti cu botu' ăsta umflat şi care se simte dubios, parcă juma' de față e de buldog, flencănitoare. Bleah!

Şi ziua inexorabilei operații dentare a venit. Se formase un chist la rădăcina dintelui, destul de mare, am dedus eu din conversația profesională a dentiştilor. Nasoală experiență. Ce-i drept nu chiar aşa nasoală cum mi-aş fi putut închpui, dar nasoală. Cu freza pe os, scobit pe deasupra rădăcinii dintelui, o groază de operațiuni nasoale toate. A durat circa o oră toată "distracția". Aşa că acum umblu cu botul umflat. Comprese reci is the leac. 2 zile mai târziu. Botu' tot umflat. Verificat cu dentistul, e un hematom. O să fie bine. Cândva.

După deschiderea de joi, despre care am scris deja, am ajuns şi sâmbătă. M-am întâlnit cu Nico la Hanul lui Manuc. De aici se prefigura aglomerația ce urma să fie. Am pornit spre piața Națiunilor Unite. De la stegulețele colorate am intrat pe Calea Victoriei. Era să nu vedem deasupra capetelor noastre proiecția 100 styles of textures, drăguț simpluț.  Am ajuns la chestia cea mai spectaculoasă, și anume concursul de video mapping de pe palatul CEC. Foarte mișto. M-a dezamăgit proiecția românească, care era foarte colorată și mult prea plină de toate clișeele posibile, vulturi aurii, whatever. A fost ceva gen șaorma cu de toate, să placă la toată lumea.  Am urmărit toate cele 6 proiecții, unele mi-au amintit de ce-a fost la ediția din toamnă de pe Casa Poporului, altele mai puțin. Aia românească era clar nouă. Am luptat să ne deplasăm și să mergem mai departe. După ce-am trecut de ambuteiajul din fața CEC am trecut de șotronelul de pe clădirea BC...

Începusem cu avânt postarea asta dar se vede că n-am salvat nimic. Azi, pe când alergam în jurul lacului, priveam fascinată bolțile verzi, de verde viu, ale copacilor şi tufelor... Alergam printr-un pseudo-tunel verde. Lumini şi umbre, soare şi vânt răcoros. Pe lac rățoii făcuseră o gaşcă şi pluteau calmi. Un rățoi şi o rață mare şi mai blondă dormeau pe pontonul dezafectat al debarcaderului din dreptul Casei Presei.  Frunze şi frunzulițe făceau cu mâna soarelui ce se tot ascundea pâclos printre nori transparenți. La finalul turului de lac am luat-o prin Grădina Japoneză - văzusem de ieri că nu mai era închisă cu lacăt ca săptămâna trecută. Cireşii ornamentali cu flori bogate, luxuriante se răsfățau în soare în fosta poiană de lavandă. Oamenii roiau printre cireşi ca albinele, îmbătați de rozul petalelor şi de frumusețea florilor. Prea multă lume pentru gustul meu aşa că am făcut câteva poze şi dusă am fost. Pentru mine ziua de azi a fost un fel de baie de...

Vreme de nevralgii, guturaiuri și răceli - dimineața și seara răcoare, ziua cald, leșinător de cald. În scurtele excursii de prânz la Lidl am transpirat și aveam exact senzația pe care o ai când ești la mare, dar nu pe plajă ci în oraș. Aceeași căldură combinată cu răcoare de briză. Mă simt haotică, în sensul că aș vrea să fac multe, dar mă tot împiedic în amănunte contradictorii. Am cele două excursii care iată, vin acuș-acuș, am cheltuieli importante cu reparatul de dinți și nu știu cum tre' să pun și bani deoparte pentru banii de buzunar și asigurarea de călătorie pentru marea călătorie balcanică de mai-iunie. Au mai fost și încurcăturile cu cardul de membru de la Worldclass încurcate la recepție, sper ca măcar asta să se rezolve azi. Dimineața în spatele blocului ciripesc fel de fel de zburătoare noi în plus față de obișnuitele vrăbii și porumbei. Toate cele înfrunzesc de la o zi la alta într-un ritm alert. Mă trezesc tot mai greu dimineața, iar sunt low energy, da...

Cu falca amorțită am pornit-o pe jos pe cheiul gârlei spe Unirii. Blocuri, pomi în floare, căței mărunți şi certăreți la plimbare. În trecere am constatat ce frumos arată părculețul din centrul pieței Unirii, cu iarba verde aprins şi pomişori cu flori de un roz incandescent. Am tăiat-o prin centrul vechi circulat dar încă neaglomerat apoi pe Academiei, apropo am văzut la Universitate o grămadă de chestii de street food şi lume buluc - posibil să aibă legătură cu Spotlight festival. Am sosit în piațeta din fața Ateneului şi mirosurile de friptane cârnați şi alte d-astea m-au întâmpinat, odată cu puhoiul de lume. M-am postat în dreptul scenei şi m-am plictisit aşteptând. La un moment dat apar unii care se postează cam în fața mea, în special unul înalt m-a „bucurat” că mi-a luat priveliştea. Mă trezesc că unul dintre ei mă salută - era Mihai R. Începe şi show-ul, primii nişte ucraineni parcă, drăguț dar neimpresionant. Apoi alții britanici parcă, aici da, a fost show . Ha, ci...

Alerg printr-un delir al corcoduşilor în floare, şi mirosul lor mă îmbată. Soarele străluceşte pe un cer albastru, lacul luceşte liniștit. Iarba verde licărește împestrițată de floricele galbene, albe, mov, albastre... roz.... Din loc în loc, pâlcuri de pomi în floare aruncă mreje aromate spre trecători. Castanii şi-au început şi ei înmugurirea. Rațele sălbatice de pe lac navighează liniştite. La un moment dat o boare distinctă de aromă de toporași mai-mai să mă devieze de la traseu, noroc că erau după gard, de neatins și greu de văzut. O altă piedică a fost porțiunea de zambile dintre fostele pavilioane Expoflora. Oricum, la tot pasul apărea ceva frumos, o floricică, o frunzuliță, un pițigoi, o veveriță. A fost cu adevărat o vreme superbă și am constatat că m-am și bronzat de-a lungul alergărilor mele de sărbătoare.

Toată ziua a fost o atmosferă ca dinainte de ploaie. Chiar când am ieşit din bloc, în plin soare, m-a întâmpinat un miros exact ca după trei stropi de ploaie. Nu ştiu de unde până unde. Seara, în drumul spre dentist, cer acoperit, amenințător şi o zăpuşeală antipatică. Exact ca înainte de ploaie. O pisică neagră în stația lui 139. Un moş cu nepoți încearcă să o sperie uşuind-o din vorbe, dar pisica n-avea treabă, paşte liniştită nişte verdeață. În 139 o aglomerație cum n-am mai prins, în mod normal nu urcam, dar din cauza dentistului mă grăbeam aşa că am mers ca o sardea înghesuită în conservă. Tot drumul până la Poli s-a mers horror, parcă tot mapamondul ieşise să circule fix atunci fix acolo. Dovadă că pe la Ti...

Se pare că treaba cu dinții o să devină foileton, că îmi tot servesc surprize şi complicații. Grozav! Că tot povestea Cris de aventurile ei cu măseaua de minte... na, se pare că mă paşte şi pe mine o operație. Dar să lăsăm chestiile neplăcute deoparte, că odată şi odată poate s-or rezolva şi ele. Azi am constatat că aerul e plin de miros de primăvară.  Miros de pomi în floare. Te amețeşte şi te face să uiți de miasmele oraşului. Şi când te gândeşti că au luat startul de vreo săptămână.  Că abia înainte de Florii s-a gândit primăvara să vină de-a adevăratelea, după topirea nămeților. Abia aştept să trag o alergare în zilele astea libere către şi prin Herăstrău, să mă ...

Duminică aveam un chef nebun să înot. O zi aiurită, ba ploaie torențială dimineața, ba soare şi vânt. O zi cu nori spectaculoşi. Toată ziua m-am uitat la ei, ba albi, ba gri-oțel, ba albăstrui, în mii de forme incredibile. În drum spre sală m-am bucurat de corcoduși în floare, de narcise îmbobocite, de frunzulițe verzi și de vântul înviorător (în cartierul meu de baștină sufla extrem de nervos, dar în oraș era mult mai prietenos). De la piscină se vedea bine spre parcul Titan-IOR. Şi cum înotam aşa, mai priveam pe geam la cetatea norilor mereu mişcătoare şi schimbătoare. Şi la câțiva porumbei care se mai refugiau de vânt pe marginea geamului. Am înotat vreo oră - fără pauze - și mă tot gândeam văzându-i pe alții care înotau în diverse stiluri că deh, ar fi cazul să mă apuc și eu să învăț, să încerc mai multe... Doar că fiind aglomerat, nu-mi dadea mâna să staționez pentru experimente și să încurc circulația pe culoar (chiar dacă mulți alții n-aveau nicio greață să facă asta). C...

Mă amuzam acum dându-mi seama că pot asocia pauzele de scris pe blog (valabil de juma' de an doar) cu momentele când am avut aplicația de Blogger dezinstalată. Că de la muncă n-am timp, acasă n-am chef să mai pornesc calculatorul doar pentru scris, iar de când mi-am făcut abonamentul la sală a rămas şi mai puțin timp. Da' pe telefon poți să scrii aproape imediat (mă rog, la cald) ce ți-a trecut prin minte la momentul x... că dacă amâni zboară ideea fără urmă. Aşa că azi m-am trezit de dimineața cu o falcă-n cer şi una-n pământ (nici chiar aşa, doar cu falca umflată) după lucrările stomatologice de ieri. Am cujetat ce pana mea să fac, am decis să merg să fac radiografia prescrisă tot aseară just in case că s-ar agrava lucrurile. Am anulat şi rezervarea la cycling ca să nu provoc soarta.  Deci dimineața m-am distrat cu chestii d-astea.  La prânz, ca să mă mai mişc, am ieşti cu colegii la cumpărături în Lidl. La întoarcere am trecut fix pe unde am trecut şi ieri. Difere...