Treceți la conținutul principal

Vineri La mahala

După nici nu mai ştiu cât timp s-a întâmplat minunea să ne adunăm cu vechea gaşcă Pastel. Nici nu mai speram, mă temeam că gata, ne-am luat fiecare cu viața sa şi gata, s-a dus gaşca şi spiritul ei. Dar, slavă Domnului, nu a fost aşa, a fost temporar.
Şi iată-ne vineri seara la cârciuma La mahala, pe Covaci, itrând pe un gang imediat dupa 1001 beri. Cu ocazia asta am descoperit și unde e GeoBar. Dar să revenim, venisem cu Bobby direct de la serviciu, frigul era înțepător, ca să ajungem acolo coborâserăm la Piața Națiunilor Unite și am luat-o pe o străduță care ducea către strada Franceză, cred. Acolo se filma ceva, dar cred că erau în pauză sau ceva protagoniștii, că am putut trece fără să ne devieze nimeni. Erau oameni - actori, figuranți sau echipe tehnice buluciți pe la ușile diverselor bodegi de pe traseu. 
Am trecut cu bine, fără să ne ia la trei păzește nimeni, fără să ne filmeze, a fost ok. Am ajuns pe Covaci, am găsit gangul, apoi curtea interioară unde vara e cu siguranță o terasă mișto și am intrat La Mahala. Lume multă, gălăgioasă, atmosferă cu mese și fețe de mese ca în vechile crâșme de pe vremea lui Ceașcă. Aveam rezervată o masă ferită, în dreapta barului, acolo ne aștepta deja Clau. Bucuroși de revedere am trăncănit, am comandat de băut și începem să ne întrebăm unde-s restul. Apuc să studiez locul, comentăm, concluzia e că atmosfera și decorul sunt o combinație de crâșmă socialistă și de sufragerie a cuiva din aceeași perioadă. O mulțime de obiecte găsibile în mai toate sufrageriile, puse pe ici-colo prin locurile esențiale... Și tablourile.

Nu trece mult și apar Irinuca, Luci și Cip. Ne pupăm bucuroși, iar trăncănim care ce-a mai făcut ce-a mai dres, că deh, a trecut o bucată bună de vreme de când nu ne-a mai ieșit să ne adunăm.
Mai luăm de băut, mai comandăm și d-ale gurii - recomand călduros plăcinta cu varză acră dar și cartofii prăjiți.
Mai bârfim, mai facem miștouri, mai depănăm amintiri, apare și Panda într-un final... Și așa, plăcut, a zburat timpul de sa făcut târziu și ne-am cărat fiecare pe la casele noastre.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...