Treceți la conținutul principal

Început de săptămână friguroasă

Luni Irina ne-a anuntat că gata, medicii o trimit în concediu prenatal mai devreme... Oricum, săptămâna asta intră în concediu  prenatal și cealaltă colegă de la creație, Ioana... Iar noua noastră CD va veni de la 1 martie... Până atunci va fi cam pustiu pe aici. Schimbări, schimbări!

Pentru marți primirăm un e-mail oficial cum că de la ora 13 până la 15 avem ședință. Ce să fie, ce să fie, o fi de bine, o fi de rău?  Ba s-a insistat să rămână și Irina, care venea doar să își ia niște adeverințe. Ei, și s-a dovedit a fi o ieșire la restaurant - vechea noastră cunoștință Passion Club, de pe vremea când comandam mâncare de la ei. Frumos, plăcut, un valentine's day inedit, de muncă fără muncă. A fost haleală bună, super bună, variată și multă, pe toate gusturile. Mai greu a fost după, să ne mobilizăm să muncim când ne-am întors la sediu, dar a fost ok.

By the way, văd că mulți colegi sunt născuți în perioada asta. Irinuca a fost joia trecută, Adi a fost luni, Andreea O. mâine, pe urmă Cătălina se serbează lunea viitoare. Multe zile de ghiftuială gustoasă!

A, și pe 1 martie mai avem o activitate cu toată firma - ieșirea la film la sala vip. O să fie tare mișto, chiar dacă filmul ales va fi unul de acțiune cu bătăi și sânge pe pereți.

Citesc de vreo săptămână Hermann Hesse „Lupul de stepă”. Ieri am ajuns la pasajul unde personajul principal ajunge în posesia unei broșurele care parcă i se adresează lui personal, direct, începând cu titlul. Aici se dezlănțuie latura filosofică a autorului și expune un întreg sistem de gândire referitor la destimul și rolul omului evoluat în societate, mi s-a părut foarte interesant și profund uman (de asta mi-a plăcut și primul roman de Hesse pe care l-am citit, „Narcis și Gură-de-aur”). Destinul artistului și al omului de geniu, procesele de evoluție prin suferință și lupte interioare....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...