Călătorii de toamnă. Timișoara și Belgrad (2)

Ne-am trezit pe la 7-7:30 cu ideea să mergem la o cafenea locală mișto, unde să ne bem cafeaua de dimineață, eventual să și mâncăm ceva. Am pornit-o pe străduțe, văzând de data asta pe lumină ceea ce văzuserăm noaptea. Am ajuns la Koffein, care ne-a impresionat plăcut din prima. Ne-am împrăștiat prin cafenea, care la fumători, care la nefumători - eu cu Oana ne-am amplasat la nefumători. Am ochit meniurile lor de breakfast, bune, suficient de consistente și ieftine. Varianta 2, pe care am ales-o, avea inclusă o cafea, un fresh de portocale, un sandwich italian și un macaroon. Plus, pe lângă cafea, un pahar mare de apă. Și toate astea la echivalentul a vreo 15-16 lei.

După ce toată lumea a băut cafele ceaiuri sucuri etc am pornit pe traseul zilei.
Ca puncte de reper mai importante ar fi catedrala ortodoxă, muzeul Tesla, un local unde să mâncăm de prânz, hostel, crâșmă din cartierul boem pentru seară. Am mers pe jos toată ziua, pe străduțe, străzi, bulevarde, prin parcuri, părculețe și zone foarte diferite.

M-a impresionat centrul, partea reconstruită după război, cu cele două clădiri lăsate cum au fost, rupte de bombe, pentru amintire... Parcurile, mari, frumoase, spațioase... Catedrala, doar prin mărime... piețele publice și bulevardele importante, pentru lărgime și clădirile monumentale vechi... străduțele mici, prin pitoresc... localurile, pentru că arătau foarte bine și erau mereu pline, toate... muzeul Tesla cu demonstrațiile interactive și prezentarea interesantă... restaurantele, pentru mâncarea multă și gustoasă, evident mult pe bază de carne... pentru berea bună... centrul vechi, pentru animația de pe străzi... cartierul Boem pentru varietatea de locuri și localuri diverse, pentru picturile murale...
Oamenii, în afara faptului că vorbeau sârbă, erau fix la fel ca la noi (aceeași chestie am simțit-o și în Bulgaria).

 După ce-am vizitat muzeul Tesla, am pornit-o în căutarea unul local unde să mâncăm ceva tradițional. Dorin avea o recomandare și am mers pe mâna lui - localul Mornar, un fost local comunist care a supraviețuit până astăzi. Sigur, denumirea veche e alta, cea care se vede pe emblema veche, Vișnița - de la 1951.

Aici am mâncat pleskavița, extraordinar de bună și proaspătă. Restaurant comunist, dar mâncarea super! Și personalul, foarte săritor, să ne găsească locuri, să unească mesele... Chelnerul nostru, un nene vârstnic care le avea și nu prea cu engleza a cam transpirat până să înțeleagă ce vrem noi toți, dar a fost ok în final și și-a meritat bacșișul.

După care am plecat la cazare, cu ideea ca seara să ieșim în oraș, în zona boemă, să căutăm localuri cu atmosferă și distracție.
Zis și făcut. Am pornit la ceas de seară pe urmele lui Dorin, trecând prin centru, apoi intrând pe fel de fel de străduțe pitorești, căre cartierul boem. Am ochit și o ciocolaterie care ne făcea cu ochiul. Am luat de acolo vreo 8 praline cu diverse umpluturi, ca s-o bucur și pe maică-mea la întoarcere. Nu îmi amintesc acum cum se numea, dar actualizez, că am acasă ambalajul, special ca să-mi pot reaminti cum îi zice, că merită pomenită!

Așa, și deci mergeam noi așa până am dat de-o zonă plină-ochi de restaurante și terase, pavajul era cu piatră de râu, iar zidurile exterioare ale caselor erau pictate cu alte case în perspectivă. am mers, am cotit, am cotit iar și am intrat într-un fel de curte interioară a unei foste zone industriale. Aici era totul înțesat de cluburi, astea din categoria moderne, trendy, de tot soiul.

Noi ținteam să intrăm la Zaokret, care după recomandări și info strânse de Dorin ar fi fost cel mai interesant, dar era full și n-aveam unde să stăm. Așa că am încercat ba colo, ba dincolo, până am găsit și loc, într-un bar cu muzică reggae, Ladovina. Aici personalul ne-a făcut rost de mese, le-a lipit, ne-au adus scaune, și-au dat interesul să rămânem acolo. Așa că am luat bere locală, Jelen era marca, bună. La câtă reclamă era la ea peste tot, cred că era un fel de Bergenbier de-a lor. Am stat ce-am stat, acolo am profitat de timpul petrecut si de wireless ca să îmi aleg și prelucrez pozele pentru concursul Locomotor pentru Instagram (doar era Instatrip această excursie). Apoi s-a făcut târziu și, profitând de faptul că erau încă vreo trei fete care voiau la hostel, ca să apuce să facă un duș înainte să vină grosul hoardei, am pornit-o spre hostel.