Pentru că weekendul ăsta mă înscrisesem de ceva vreme la After 9 cross nu m-am mai dus pe coclauri, am petrecut un weekend călduros în București.
Asta cu cross-ul de vineri seara a fost ușor peste mână. Socotisem eu că nu prea am timp să plec de la muncă, să ajung asacă, să mă schimb și să ajung la timp pentru start. Așa că mi-am luat echipamentul și cele necesare pe/cu mine. Bineînțeles că nu știu cum s-a întâmplat că de astă dată aș fi putut pleca mai devreme, dar cine putea ști dinainte?!
Ei, deci pe la un 18:30 m-am pornit încet spre parcul IOR. Am descoperit că exista un autobuz și încă și un troleibuz care mă duceau fix acolo. Am așteptat ceva, dar nu mult și a venit ze troleu. Am făcut o lungă călătorie prin zone necunoscute, pe străzi de care mai auzisem dar pe care nu fusesem niciodată, precum Delea Veche și Delea Nouă, mă rog, am vizitat Bucureștiul pe arșiță. Am ajuns la intrarea în parc dinspre Câmpia Libertății - aici toate fix ca-n google maps. Surpriza a fost că de fapt startul și anexele nu erau unde îmi dădusem eu cu părerea uitându-mă pe schemele organizatorilor - aici le dau un minus, că pentru cine nu știa zona, ca mine, nu era deloc clar unde mama naibii trebuia să vii la start.
Așa. Deci startul nu s-a dat pe malul lacului IOR, ci pe malul lacului Titan (conform google maps). Cum tot picasem mult prea devreme în parc, nu m-am alarmat ci am luat-o la pas pe malul lacului ca să găsesc startul și apoi să vizualizez traseul. Da, startul era după pod. Când am ajuns eu tocmai erau chemați pentru un mic exercițiu voluntarii-sanitari, în rest mai bântuiau pe-acolo niște jandarmi, vreo doi fotografi și organizatorii. Am băut un pahar de apă și m-am lansat în turul la pas al lacului.
Am descoperit un lac frumos, plin de rațe și lebede, bine asfaltat, mult circulat și destul de lung, așa pe contur, mi s-a părut. Când am sosit din nou la start, după ce încheiasem turul, era deja forfotă - era 20:10. Am mai mâncat o banană, am mai băut un pahar de apă, mi-am luat accesoriile luminoase. Am vrut să mă pozez la spider, dar nefiind preo personalitate și nici grup nu m-a băgat nici naiba-n seamă așa că am decis să las pozele altor iluștri alergători iar eu să mă duc la pictat pe față. Am stat ceva la o mică coadă, în cele din urmă m-am ales cu o decorație orientală drăguță, majoritar cu portocaliu - mi-a plăcut, păcat că n-am nicio poză cu ea pe lumină.
Apoi am lăsat rucsacul la cortul mare MPG, că se anunța încălzirea.
A fost fun încălzirea, cei doi de la worldclass făceau pe nebunii. În orice caz curgeau apele pe noi, era clar că ne-+au încălzit din plin. Apoi îmbulzeala la start, așteptarea...
În fine, start și pentru plutonul nostru de 9,5 km. Am pornit ușurel să nu mă împiedic pe-acolo cum am obiceiul. Am alergat în ritm redus, nu eram în cea mai bună formă, mă depășeau toți pe prima tură. Apoi am depășit eu mulți la reahidratare. Aici, pe al doilea tur mulți dintre cei ce porniseră prea tare au trecut la mers la pas. Eu mi-am menținut ritmul de alergat încet.
Am încercat să mai bag viteză, dar simptomele ce apăreau destul de repede mă avertizau că azi nu e o zi în care să mă dau vitezomană. Am redus iar ritmul cât să mă simt iar ok. Deja alergătorii pe traseu erau mai răsfirați. La trecerea pe sub pod din apropierea liniei de start/finish am băgat de seamă că pe partea cealaltă, la intrarea sub pod de pe malul celălalt era ceva un incident, n-am văzut prea bine, personal mi s-a părut că un tip îi căra altuia niște pumni și se sttriga tare pe câteva voci, vreo două masculine și una feminină care părea că vrea să potolească pe cineva. Despre acest incident n-a răsuflat nicio veste, nu s-a plâns nimeni pe fb pe pagina organizatorilor. Mă rog, nu știu ce-o fi fost.
Mi-am continuat cursa de melc zburdalnic, am mai trecut o dată de linia de finish, acum mi-am permis să beau un pahar de apă, apoi dă-i înainte.
Ultimul tur a fost bizar, aveam impresia că numai eu mai alerg și încă doi-trei în concurs, în rest plimbăreții invadaseră la loc aleile, bicicliști vitezomani n-aveau nicio treabă să meargă mai pe margine. La jumătatea traseului auzeam că MC-ul anunța deja finisherii pentru tura de 6 km, și probabil și pentru fruntașii de la 9,5... Mă rog, de-acolo am alergat cu impresia că-s ultima pe traseu. Nu eram, dar așa se simțea. Voluntarii din punctele mai neimportante începuseră să se care. Ei, și în cele din urmă ajung și la finish, mă botează ăia cu-n steag de finish în cap, iau medalia, mă duc să beau apă că mor, apă de izvor. Aici dă peste mine Corina, colega Cristinei de la Corint, trăncănim, ne facem poze cu telefonul ei - apropo, trebuie să i le cer - și papa. Eu mai stau mai halesc o banană, o felie de lămâie, un măr, îmi iau rucsacul și casc puțin gura la festivitatea de premiere. Văd că e târziu - da, trecuse de ora 11! - și cu harta pe telefon mă îndrept spre ieșirea cea mai apropiată. Mi-am chemat un taxi și am ajuns rapid acasă, cu toate accesoriile strălucind. Alea au tot strălucit încă vreo 2 zile.
N-am scos un timp prea grozav, e drept că nici nu mă așteptam, la ce pas alergător am avut. Dar nici febră musculară prea grozavă n-am avut. Dar sâmbătă, pe chestia asta, am dormit ca un lemn până pe la 12 și se pare că m-am refăcut.
Asta cu cross-ul de vineri seara a fost ușor peste mână. Socotisem eu că nu prea am timp să plec de la muncă, să ajung asacă, să mă schimb și să ajung la timp pentru start. Așa că mi-am luat echipamentul și cele necesare pe/cu mine. Bineînțeles că nu știu cum s-a întâmplat că de astă dată aș fi putut pleca mai devreme, dar cine putea ști dinainte?!
Ei, deci pe la un 18:30 m-am pornit încet spre parcul IOR. Am descoperit că exista un autobuz și încă și un troleibuz care mă duceau fix acolo. Am așteptat ceva, dar nu mult și a venit ze troleu. Am făcut o lungă călătorie prin zone necunoscute, pe străzi de care mai auzisem dar pe care nu fusesem niciodată, precum Delea Veche și Delea Nouă, mă rog, am vizitat Bucureștiul pe arșiță. Am ajuns la intrarea în parc dinspre Câmpia Libertății - aici toate fix ca-n google maps. Surpriza a fost că de fapt startul și anexele nu erau unde îmi dădusem eu cu părerea uitându-mă pe schemele organizatorilor - aici le dau un minus, că pentru cine nu știa zona, ca mine, nu era deloc clar unde mama naibii trebuia să vii la start.
Așa. Deci startul nu s-a dat pe malul lacului IOR, ci pe malul lacului Titan (conform google maps). Cum tot picasem mult prea devreme în parc, nu m-am alarmat ci am luat-o la pas pe malul lacului ca să găsesc startul și apoi să vizualizez traseul. Da, startul era după pod. Când am ajuns eu tocmai erau chemați pentru un mic exercițiu voluntarii-sanitari, în rest mai bântuiau pe-acolo niște jandarmi, vreo doi fotografi și organizatorii. Am băut un pahar de apă și m-am lansat în turul la pas al lacului.
Am descoperit un lac frumos, plin de rațe și lebede, bine asfaltat, mult circulat și destul de lung, așa pe contur, mi s-a părut. Când am sosit din nou la start, după ce încheiasem turul, era deja forfotă - era 20:10. Am mai mâncat o banană, am mai băut un pahar de apă, mi-am luat accesoriile luminoase. Am vrut să mă pozez la spider, dar nefiind preo personalitate și nici grup nu m-a băgat nici naiba-n seamă așa că am decis să las pozele altor iluștri alergători iar eu să mă duc la pictat pe față. Am stat ceva la o mică coadă, în cele din urmă m-am ales cu o decorație orientală drăguță, majoritar cu portocaliu - mi-a plăcut, păcat că n-am nicio poză cu ea pe lumină.
Apoi am lăsat rucsacul la cortul mare MPG, că se anunța încălzirea.
A fost fun încălzirea, cei doi de la worldclass făceau pe nebunii. În orice caz curgeau apele pe noi, era clar că ne-+au încălzit din plin. Apoi îmbulzeala la start, așteptarea...
Mi-am continuat cursa de melc zburdalnic, am mai trecut o dată de linia de finish, acum mi-am permis să beau un pahar de apă, apoi dă-i înainte.
Ultimul tur a fost bizar, aveam impresia că numai eu mai alerg și încă doi-trei în concurs, în rest plimbăreții invadaseră la loc aleile, bicicliști vitezomani n-aveau nicio treabă să meargă mai pe margine. La jumătatea traseului auzeam că MC-ul anunța deja finisherii pentru tura de 6 km, și probabil și pentru fruntașii de la 9,5... Mă rog, de-acolo am alergat cu impresia că-s ultima pe traseu. Nu eram, dar așa se simțea. Voluntarii din punctele mai neimportante începuseră să se care. Ei, și în cele din urmă ajung și la finish, mă botează ăia cu-n steag de finish în cap, iau medalia, mă duc să beau apă că mor, apă de izvor. Aici dă peste mine Corina, colega Cristinei de la Corint, trăncănim, ne facem poze cu telefonul ei - apropo, trebuie să i le cer - și papa. Eu mai stau mai halesc o banană, o felie de lămâie, un măr, îmi iau rucsacul și casc puțin gura la festivitatea de premiere. Văd că e târziu - da, trecuse de ora 11! - și cu harta pe telefon mă îndrept spre ieșirea cea mai apropiată. Mi-am chemat un taxi și am ajuns rapid acasă, cu toate accesoriile strălucind. Alea au tot strălucit încă vreo 2 zile.
Comentarii