Treceți la conținutul principal

Plictiseală

Sunt din când în când momente când te-apucă plictisul. Ai treabă, treburi, dar nu în locul/momentul în care ești, și nici nu poți pleca de-acolo ca să faci ceea ce îți arde buza să faci. E unul dintre cele mai enervante sentimente. Nu-i vorbă, se poate găsi ceva cât de cât care să-ți umple timpul, dar... nu e ce trebuie.
Iar azi e una din acele zile. Am niște corecturi de făcut cât de repede. Dar iată c-a intervenit ceva, o serbare în gașcă și trebuie să fac permutări de program - beutură în loc de alergare și corecturi. Mă cam sâcâie ideea asta. Deși n-ar trebui. Că oricum nu se știe cum va fi vremea, în fine, e bine să poți să-ți ajustezi din mers planurile. Mai vezi locuri noi - de astă dată zona Nicolae Grigorescu, mai bei o bere, te mai vezi cu prietenii. A, știu de ce mă sâcâie schimbările mai tare săptămâna asta. Eram cât pe ce să cumpăr o biclă de la o fată din grupurile de călătorii, dar pentru că n-am fost duminică în București, a vândut-o până s-apuc să ne vedem și să testez bicla. Of!
Oricum, faptul că de când i-am văzut anunțul m-a împins ceva să vorbesc cu ea înseamnă că ceva s-a mișcat în lenea și inerția mea, și că deja sunt mult mai ready să-mi iau biclă. Acum doar să dau de una SH bunuță și relativ ieftină - asta e de fapt problema... În fine... o să fie când o fi. Acum se pare că nu a fost să fie.
Mi-am mai luat niște cărți - două de Karl Ove Knausgard - „Lupta mea. Moartea unui tată” și „Lupta mea. Un bărbat îndrăgostit” sunt curioasă dacă or să îmi placă, în orice caz am înțeles din cronici că sunt scrise cu o sinceritate de-a dreptul deranjantă, iar personalitatea scriitorului ar fi de artist egocentric, de un egocentrism asumat și conștient. Chiar sunt curioasă. Apoi ieri mi-am mai luat autobiografia lui LN Tolstoi „Spovedanie”, care am impresia că o să îmi placă la nebunie - deși nu se știe niciodată... una e scriitorul, alta e opera lui.... Și „Mă numesc Roșu”, de Orhan Pamuk. Am citit deja una sau două cărți de el și mi-au plăcut, chiar dacă nu la nebunie.
În altă ordine de idei, mă tot sucesc și mă-nvârtesc... cum să mă înțolesc la nunta Terra Incognita - Răzvan și Corina - că vremea asta sucită și instabilă e ceva de groază... ba cald, ba frig, ba ploaie... și unde mai pui că am și concertul Postmodern Jukebok înainte, așa, ca să fie programul zilei plin de dă pe-afară.
Cred că am o stare de agitație interioară, ceva, o neliniște, o nemulțumire, o nu știu ce care răzbate prin tendințe de shopping, prin setea de călătorii... Mișcări tectonice profunde care nu se știe exaact ce vor genera - sper că nu un dezastru, ci ceva bun.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...