Treceți la conținutul principal

Dubii

Șubi-dubi-du... Deseori am dubii despre ce puii mei să fac mai departe. Să merg înainte, să mă opresc o vreme, s-o iau în altă direcție? Un pas înainte și doi înapoi, doi pași înainte, unul înapoi, tot pe loc pe loc pe loc... Când începi să te întrebi „încotro merg?” e clar că e ceva ce nu-ți prea convine, doar că nici nu te jenează prea tare. Când ți-e nașpa, măcar ți-e foarte clar că trebuie s-o iei din loc, oriunde, oricum, numai să pleci. Dar când doar te-ai căra dar nu știi încotro... Atunci e atunci!
Am două chestii importante de decis și apoi de dat șuturi în propriu-mi fund ca să și acționez ca să mă apropii de calea cea „bună”. De fapt, ambele decizii sunt 99% luate, și sunt la punctul în care chiar trebuie să încep să fac lucruri, nu să bat apa-n piuă. Hai să zicem că la aia cu ce vreau cu adevărat să fac în viitor mi-am răspuns ba chiar am făcut un prim pas prin a reîncepe să scriu despre orice-mi tună prin gând, despre locurile pe unde-am fost etc. Dar până departe mult mai este... Cu cealaltă chestie n-am făcut absolut nimic, sub pretextul că n-am timp - de fapt mi-e târșă.
Ca perspectivă mai îndepărtată, cu cât scrutez orizontul, cu atât văd doar nori negri și nimic îmbucurător pentru bătrânețe. Așa că de veselă nu-s prea veselă, da nici tristă, că, la naiba, oricum nu controlăm nimic, doar ne iluzionăm, iar faptul că eu mă uit în depărtare e doar chestiune de moment, că doar toți suntem obișnuiți să tragem la jug cu nasu-n pământ, gândind de pe azi pe mâine, cu unele planuri de vacanțe (în cel mai bun caz) cu bătaie de vreun an înainte. Și e firesc, având în vedere că trăim în vremuri tulburi, instabile, în care nu prea poți avea mare siguranță că ce planuri de siguranță pentru peste x ani ți-ai făcut la vremea aia chiar vor mai valora măcar cât o ceapă degerată. Și chiar mă gândeam că la așa siguranță de viață, cel mai bine e să ai psihologie de țigan (și nu folosesc acest cuvânt cu sens negativ) - să te descurci, să faci învârteli, să speculezi tot ce poți și să respecți regulile doar atât cât să nu te ia autoritățile la ochi. Nu degeaba au supraviețuit așa cum sunt, neintegrați. Pentru că de fapt ei știu mai bine, de secole, că nimeni nu le vrea binele și trebuie să-și vadă de-ale lor, că toate trăncănelile cu drepturile și obligațiile sunt gargară de luat ochii, realitatea fiind că orice stăpânire va încerca să ia 7 piei de pe tine, diferit fiind doar modul în care o face, precum și textele pe care le fâlfâie.
Mda, cam astea sunt unele dintre gândurile pe care le macin zilele astea la moară...
A fost o săptămână care a început tumultuos, o ditamai campania de trimis buluc într-o zi-două, au fost două zile de coșmar... dar din fericire boom-ul s-a dus iar acum am reintrat în ritmul obișnuit.
Pe weekend sunt o grămadă de chestii interesante de văzut și de făcut, singura problemă e timpul disponibil, atât... Am găsit de ceva vreme un site care chiar adună o grămadă de evenimente și e bine că le poți găsi pe toate într-un singur loc: 100delocuri.ro. Și mai e unul, dar încă nu mi-a intrat în reflex să îl folosesc: umblat.ro. Ăsta al doilea are mai multe orașe în baza de date. Trebuie doar să filtrezi pentru ce localitate vrei să vezi evenimentele și gataa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...