Din ciclul „nici o lună fără drumeție” scriu aici despre excursia de duminica asta de la Măgura Codlei. Cum de ceva vreme am zis pas crosurilor mari și scumpe organizate de săracele bănci și firme babane (petrom, raiffeisen, d-astea) unde prețul kitului de înscriere e cam cat costa de fapt tricoul tehnic de la Adidas, și unde alergi pe căldură și asfalt prin oraș, odată cu foarte foarte multă lume, mi-am făcut sâmbătă dimineață alergarea de 10 km prin Herăstrău, chiar înainte să înceapă ploaia, iar duminică, în loc să transpir împreună cu alte mii de alergători pe străzile Bucureștiului, am ales să transpit la aer curat, pe poteci de munte, prin zone unde n-am mai fost și alături de alți cca 50 de oameni pasionați de drumeții.
Desigur, am plecat pe atenționare de ploaie, prognoză nefavorabilă, dis-de-dimineață, cu ceva întârziere din cauza unui cuplu adormit... Am pornit pe la 7, pe răcoare, cu grupul Călător prin România... pe drumul către Brașov am avut parte de soare strălucitor. Unele zone mai înnorate pe Valea Prahovei, ne-am temut puțin că ne va ploua pe Măgură. Dar acolo ploaia s-a oprit cu destulă vreme înainte să ajungem noi. Cred c-am sosit pe la 10:30. Nu mai știu la ce oră am început urcarea. Planul: pornim din Codlea, intrăm pe traseul marcat cu triunghi albastru, urcăm până la Cetatea neagră, de unde intrăm pe creastă pe punct roșu, apoi tot pe creastă până la vârful Codlea, după care coborâm pe triunghi roșu până ajungem să intersectăm traseul cu triunghi albastru și ne înapoiem pe unde am venit. Cum vremea a ținut cu noi, n-a fost nevoie să modificăm programul. Când am ajuns în Codlea, deasupra Măgurii stătea o cușmă de nori negri, nu prea încurajatori, care se pierdea în plafonul compact de nori întunecați de deasupra întregii zone muntoase, dar pe la margini se vedea ceva cer albastru, ceea ce mie îmi dădea speranța că norii vor pleca. Autocarul ne-a dus printr câmpuri verzi, câmpuri înveselite de maci roșii și câmpuri de rapiță de un galben strălucitor în razele soarelui care cădeau arzătoare până spre poalele muntelui.
Am început urcușul pe pământul umed - se simțea că până de curând plouase, prin pădure. Am avut parte de un urcuș aproape continuu, cu mici porțiuni mai plate. Se înnora destul de des. Din Codlea ne-a însoțit un cățel mic, negru și blănos care nu mânca sub nicio formă pâine, doar delicatesele mezelistice.
Urcușul până în creastă a fost prin pădure, am avut și vreo două porțiuni cu noroi din ăla de categorie grea, am trecut prin zone întregi cu leurdă înflorită, prin poieni mirifice, pline de flori de toate soiurile și de toate culorile.
Ajunși pe creastă am continuat să urcăm spre vârf prin zone stâncoase amestecate cu arbuști și tufe - Măgura e un munțișor verde și plin de viață. Am văzut și o salamandră în zona cea mai dificil de trecut din cauza pietrelor alunecoase. De la Cetatea neagt=ră până în vârf a durat ceva mai mult decât ne așteptaserăm, așa că am fost fericiți când am ajuns în mini-poienița de pe vârf. Aici ne-a ajuns din urmă un grup de localnici, membri ai Clubului Montan Piatra Albă care s-au crucit văzând atâția turiști români vârf. Ne-au spus că mai vin acolo turiști, dar grupuri mai mari doar de englezi au mai văzut, de români, nu. Ne-am mai conversat, am aflat că se ocupau și de marcarea traseelor, ne-au mai recomandat trasee de făcut prin zonă, a rămas că organizatorul nostru ține legătura cu ei pentru acțiuni viitoare.
După o pauză de poze, odihnă și haleală am pornit în jos, pe triunghi roșu, prin pădure. Am avut parte de coborâș alunecat prin noroaie de sus până la intersecția cu triunghiul albastru. Era versantul mai umbros, de aceea era mult mai umed decât cel pe care am urcat către Cetatea Neagră. A fost interesant, marcat de grija de a nu cădea în noroi la fiecare pas.
Odată ajunși la locul unde se reuneau triunghiurile am scăpat de noroi și am descoperit că poteca se zvântase considerabil față de urcare. Am ajuns în Codlea pe un soare arzător și ne-am bronzat în drum spre autocar, mergând pe străzile curate, străjuite de case frumoase. Am mers apoi întortocheat către restaurantul unde aveam rezervată masa, pe nume Conacul lu' Bebe unde am mâncat foarte bine - eu am vrut gulașul specialitatea conacului (vită+porc cu gălușcuțe de făină - mult, picant și excepțional de gustos). Ne-a așteptat și un program artistic - nefiind genul meu să savurez muzici gen de nuntă-botez nu pot spune că m-a ăncântat, dar nici nu m-a deranjat. Apoi, cu burțile pline, ne-am rostogolit spre autocar, ca să ne îndreptăm căre casă.
Până după Sinaia am avut drum liber, dar apoi am stat în coada de mașini până la ieșirea din Comarnic. Apoi către Ploiești toate bună, doar că se vedea că la Ploiești e un nor mare, negru, care se mărea pe măsură ce ne apropiam. La Ploiești am intrat sub nor și imediat a început ploaia, ba mai tare, ba mai ușor, am văzut și fulgere fotogenice, ne gândeam că ce ne-așteaptă în București... Dar cumva am depășit norul, undeva aproape de București și am sosit înaintea ploii.
Am rămas cu o amintire frumoasă despre zona Codlea și munții aferenți. Pentru amatori, un site unde se prezintă foarte bine traseele din zonă: magiamuntelui.blogspot.ro
N-am făcut poze în excursia asta, mi-a fost lene să car aparatul foto. Iar telefonului am uitat să-i iau bateria externă, așa că a decedat până să ajungem la Codlea. Dar cum zona e incredibil de frumoasă, o să mai iau de la colegii de călătorie poze, când le vor face publice pe eveniment.
Desigur, am plecat pe atenționare de ploaie, prognoză nefavorabilă, dis-de-dimineață, cu ceva întârziere din cauza unui cuplu adormit... Am pornit pe la 7, pe răcoare, cu grupul Călător prin România... pe drumul către Brașov am avut parte de soare strălucitor. Unele zone mai înnorate pe Valea Prahovei, ne-am temut puțin că ne va ploua pe Măgură. Dar acolo ploaia s-a oprit cu destulă vreme înainte să ajungem noi. Cred c-am sosit pe la 10:30. Nu mai știu la ce oră am început urcarea. Planul: pornim din Codlea, intrăm pe traseul marcat cu triunghi albastru, urcăm până la Cetatea neagră, de unde intrăm pe creastă pe punct roșu, apoi tot pe creastă până la vârful Codlea, după care coborâm pe triunghi roșu până ajungem să intersectăm traseul cu triunghi albastru și ne înapoiem pe unde am venit. Cum vremea a ținut cu noi, n-a fost nevoie să modificăm programul. Când am ajuns în Codlea, deasupra Măgurii stătea o cușmă de nori negri, nu prea încurajatori, care se pierdea în plafonul compact de nori întunecați de deasupra întregii zone muntoase, dar pe la margini se vedea ceva cer albastru, ceea ce mie îmi dădea speranța că norii vor pleca. Autocarul ne-a dus printr câmpuri verzi, câmpuri înveselite de maci roșii și câmpuri de rapiță de un galben strălucitor în razele soarelui care cădeau arzătoare până spre poalele muntelui.
Am început urcușul pe pământul umed - se simțea că până de curând plouase, prin pădure. Am avut parte de un urcuș aproape continuu, cu mici porțiuni mai plate. Se înnora destul de des. Din Codlea ne-a însoțit un cățel mic, negru și blănos care nu mânca sub nicio formă pâine, doar delicatesele mezelistice.
Urcușul până în creastă a fost prin pădure, am avut și vreo două porțiuni cu noroi din ăla de categorie grea, am trecut prin zone întregi cu leurdă înflorită, prin poieni mirifice, pline de flori de toate soiurile și de toate culorile.
Ajunși pe creastă am continuat să urcăm spre vârf prin zone stâncoase amestecate cu arbuști și tufe - Măgura e un munțișor verde și plin de viață. Am văzut și o salamandră în zona cea mai dificil de trecut din cauza pietrelor alunecoase. De la Cetatea neagt=ră până în vârf a durat ceva mai mult decât ne așteptaserăm, așa că am fost fericiți când am ajuns în mini-poienița de pe vârf. Aici ne-a ajuns din urmă un grup de localnici, membri ai Clubului Montan Piatra Albă care s-au crucit văzând atâția turiști români vârf. Ne-au spus că mai vin acolo turiști, dar grupuri mai mari doar de englezi au mai văzut, de români, nu. Ne-am mai conversat, am aflat că se ocupau și de marcarea traseelor, ne-au mai recomandat trasee de făcut prin zonă, a rămas că organizatorul nostru ține legătura cu ei pentru acțiuni viitoare.
După o pauză de poze, odihnă și haleală am pornit în jos, pe triunghi roșu, prin pădure. Am avut parte de coborâș alunecat prin noroaie de sus până la intersecția cu triunghiul albastru. Era versantul mai umbros, de aceea era mult mai umed decât cel pe care am urcat către Cetatea Neagră. A fost interesant, marcat de grija de a nu cădea în noroi la fiecare pas.
Odată ajunși la locul unde se reuneau triunghiurile am scăpat de noroi și am descoperit că poteca se zvântase considerabil față de urcare. Am ajuns în Codlea pe un soare arzător și ne-am bronzat în drum spre autocar, mergând pe străzile curate, străjuite de case frumoase. Am mers apoi întortocheat către restaurantul unde aveam rezervată masa, pe nume Conacul lu' Bebe unde am mâncat foarte bine - eu am vrut gulașul specialitatea conacului (vită+porc cu gălușcuțe de făină - mult, picant și excepțional de gustos). Ne-a așteptat și un program artistic - nefiind genul meu să savurez muzici gen de nuntă-botez nu pot spune că m-a ăncântat, dar nici nu m-a deranjat. Apoi, cu burțile pline, ne-am rostogolit spre autocar, ca să ne îndreptăm căre casă.
Până după Sinaia am avut drum liber, dar apoi am stat în coada de mașini până la ieșirea din Comarnic. Apoi către Ploiești toate bună, doar că se vedea că la Ploiești e un nor mare, negru, care se mărea pe măsură ce ne apropiam. La Ploiești am intrat sub nor și imediat a început ploaia, ba mai tare, ba mai ușor, am văzut și fulgere fotogenice, ne gândeam că ce ne-așteaptă în București... Dar cumva am depășit norul, undeva aproape de București și am sosit înaintea ploii.
Am rămas cu o amintire frumoasă despre zona Codlea și munții aferenți. Pentru amatori, un site unde se prezintă foarte bine traseele din zonă: magiamuntelui.blogspot.ro
N-am făcut poze în excursia asta, mi-a fost lene să car aparatul foto. Iar telefonului am uitat să-i iau bateria externă, așa că a decedat până să ajungem la Codlea. Dar cum zona e incredibil de frumoasă, o să mai iau de la colegii de călătorie poze, când le vor face publice pe eveniment.
Comentarii