Treceți la conținutul principal

Such an ugly day

Zi de februarie. Cenușie, rece, cu vânt. Mai nou și cu ploaie. Mai rea ca o zi urâtă de noiembrie. The perfect day! O perfectă zi de weekend. Nici nu-ți poți dori mai mult. Să devii abur rece, cețos peste pământul plumburiu. Plumb-lacustră, the most beautiful combination. Mi-ar plăcea ca lumea întreagă să hiberneze în această zi urâtă. Iar eu sa clipesc, primăvara rece de iarnă să devină o primăvară de toamnă, vântul să se oprească la taclale cu frigul la un vin fiert, iar eu să mă preumblu pe străzile ude și pustii. Fiica ploii.


Dragobete? Valentine's day? Nu mi-a păsat niciodată de chestiile astea. Nici pe cand ar fi putut avea un rost. [Ba mi-era și milă de bieții oameni (bărbați) care musai, dacă așa zice la regulament, de ziua x tre'să facă cutare sau cutare chestie - scos gagica ori nevasta undeva, sau și mai rău, de 1/8martie să fie gentili cu toate gagicile din firmă/împrejurimi etc (chit că le place, chit că n-au nici în clin nici în mânecă cu gesturile respective)]. Darămite acu'. Mai bine ziua ploii. Ziua peștelui prăjit. Ziua ceții. Și alea când e cazul, la momentul potrivit. Adică ziua ceții în ziua când e ceață etc etc.
Deci, ce pot face să salvez ziua? Pai iaca, simplu. Dimineața mers la sală, pentru combaterea lenei. Pe urmă făcut una bucată omletă fantezistă. Văzut un film bun. Ascultat muzici bune. Citit o carte bună. Gătit chestii. Spălat pe cap. Băut vin fiert. D-astea, mărunte pentru, vorba chinezului, "wellnes". Las'să plouă, să ningă, să bată vântul, poa' să fie și prăpăd, ce-mi pasă mie?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...