Such an ugly day

Zi de februarie. Cenușie, rece, cu vânt. Mai nou și cu ploaie. Mai rea ca o zi urâtă de noiembrie. The perfect day! O perfectă zi de weekend. Nici nu-ți poți dori mai mult. Să devii abur rece, cețos peste pământul plumburiu. Plumb-lacustră, the most beautiful combination. Mi-ar plăcea ca lumea întreagă să hiberneze în această zi urâtă. Iar eu sa clipesc, primăvara rece de iarnă să devină o primăvară de toamnă, vântul să se oprească la taclale cu frigul la un vin fiert, iar eu să mă preumblu pe străzile ude și pustii. Fiica ploii.


Dragobete? Valentine's day? Nu mi-a păsat niciodată de chestiile astea. Nici pe cand ar fi putut avea un rost. [Ba mi-era și milă de bieții oameni (bărbați) care musai, dacă așa zice la regulament, de ziua x tre'să facă cutare sau cutare chestie - scos gagica ori nevasta undeva, sau și mai rău, de 1/8martie să fie gentili cu toate gagicile din firmă/împrejurimi etc (chit că le place, chit că n-au nici în clin nici în mânecă cu gesturile respective)]. Darămite acu'. Mai bine ziua ploii. Ziua peștelui prăjit. Ziua ceții. Și alea când e cazul, la momentul potrivit. Adică ziua ceții în ziua când e ceață etc etc.
Deci, ce pot face să salvez ziua? Pai iaca, simplu. Dimineața mers la sală, pentru combaterea lenei. Pe urmă făcut una bucată omletă fantezistă. Văzut un film bun. Ascultat muzici bune. Citit o carte bună. Gătit chestii. Spălat pe cap. Băut vin fiert. D-astea, mărunte pentru, vorba chinezului, "wellnes". Las'să plouă, să ningă, să bată vântul, poa' să fie și prăpăd, ce-mi pasă mie?