Treceți la conținutul principal

Frumusețea


O zi plină, agitație, nervi, modificarea modificării și muncă până seara târziu. noroc că am avut ideea genială să duc la muncă o pereche de căști și m-am calmat ascultând Bach, Ceaikovski, Brahms. Am scos-o la capăt. Dar, cu agitația mobilizatoare încă în sânge, ca să-o anihilez am luat-o de la pasajul Basarab pe jos până la Domenii. Mă amuză drumurile astea, mereu vezi ceva haios, oameni, câini haioși, chestii. Și ce să vezi, cum mergeam eu în pas alert, mă trezesc filozofând - de la titlul unei melodii până la filosofii grele. Amuzant, de altfel cum zboară gândul în fel și chip de la una la alta și construiește ipoteze.
Dar ce înțelepciuni nemăsurate mi-au trecut prin cap oare? Păi cam așa. Ce mai e frumusețea asta?! Într-o epocă în care toți vor să fie frumoși, minunați, fantastici ca personajele de pe copertele revistelor, ca actorii din nenumăratele filme care fac elogiul frumuseții (fizice, evident) și se chinuie să fie cât mai aproape de modelele lor totul devine superficial (dar oare a fost vreodată altfel?). Publicitate, reclamă, toți "se vând" grație ambalajului colorat, atrăgător. Societate de consum. Timp n-avem, așa că prima impresie contează, frumusețea e monedă, valută forte. Ok.

Și totuși? Dincolo de chestia asta, specifică (cred) mai ales vremurilor noastre, ce mai e și frumuseșea asta? De văzut o vedem. Sunt frumuseți la vederea cărora absolut toată lumea recunoaște - da, e foarte frumos/oasă. Și mai e frumusețea de genul "mie îmi place X, ție nu ți se pare deloc nemaipomenit". Și viceversa. Se mai spune și că frumusețea stă în ochiul care privește. Asta ar fi în cazul al doilea.
Booon. Deci se pare că frumusețea stă și-n obiectul admirației, și-n ochiul, respectiv mintea celui ce privește. E o relație tare alunecoasă, căci deh, câți oameni, atâția ochi care privesc. Și tot atâția subiecți priviți.
Rumegând gânduri de genul ăstora, mai amestecând Aristotei și Socrăței (Platon și Aristotel adunați într-un cercel, semnătură tip old Cațavencu) în toată bulibășeala, zbang! concluzia. Stai c-am uitat-o. A, ba da. Că până la urmă, pentru noi oamenii, frumusețea se definește prin armonie. Frumusețea ar fi o expresie a armoniei. De asta ar fi atât de diferită pentru fiecare... Că armonia, a naibii, depinde de nenumărați factori, și factorii variază de la om la om, etc etc etc. Da, mare gândire, ca să ajung să definesc ceva prin altceva. Acu' definește armonia! Da' am ajus la civilizație, a venit tramvaiu', am fugit să-l prind, prafu' s-a ales de filosofia mea din puțul gândirii.

Oricum nu-mi plac definițiile, că-s limitative. Da' ce, las' că nu-i bai, pot să fac mișto de mine. E nevoie, să nu mă iau prea-n serios.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...