murakami, caranfil si mici aberatii de pub

weekendul asta am adaugat inca doua lucruri care imi plac pe rabojul micilor bucurii ale vietii: cronica pasarii arc si totul e tacere. imi place mult murakami... e adevarat, am citit doar putine carti de-ale lui, dar nu asta e ideea. ce-am citit de el, mi-a placut. iar cronica pasarii arc chiar m-a prins. n-am mai putut s-o las din mana. am terminat-o vineri seara. o prietena de la dansuri spunea ca murakami e depresiv. hm, nu mi se pare. vesel nu e, cu siguranta, dar depresiv... iar totul e tacere m-a surprins placut. foarte placut. de mult n-am urmarit un film cu asa placere.
sambata seara am iesit la o bere si o sageata cu alistair. speram sa vina si dana, dar vad ca nu si-a invins oboseala si comoditarea... alex s-a distrat de minune, si-a gasit coechipieri de darts, la inceput a mancat bataie, dupa aceea a inceput sa castige... alistair n-a avut chef sa se bage in seama cu tipii care jucau darts, mai ales ca era si-un conational de-al sau pe-acolo... cam fum, cam mult fum, spre final nu mai puteam respira de-atata fum... carciuma s-a golit in trei randuri, apoi de fiecare data a venit un nou val de consumatori fumatori... bag de seama ca romanului ii place mult fumul.