mare adunare, mare sambata la dominic... serbarea comuna a lui bafta si-a lu’ vulturu’. Beutura, tigari, muzica, glume, poante, lupte libere maruntelo-honcesti, una-doua chitari, cantari, inceputuri de cantece, chibitzi, ameteala, zapaceala, poze demente, blitzuri wireless, distractie.
interesant se manifesta oamenii la betie... cel mai haios mi se pare cand nu-si mai amintesc mare lucru cand se desteapta din betie si intreaba ce-au facut. am vazut multi oameni beti de-a lungul vietii... si fiecare se manifesta altfel... unii sunt super haiosi, altii devin agresivi, altii vorbesc de nu se mai opresc, altii incep sa planga, sa-si planga de mila... sunt si altii care sunt haiosi dar pot deveni si destul de „rai“, asta intr-o clipa... dintotdeauna m-am intrebat: oare ce dezvaluie omul la betie? este o parte a sa, in mod normal redusa la tacere? daca da, care este adevaratul „eu“ al respectivului? este demonul alcool? nu vorbesc aici de a bea o bere-doua, doar cat sa te ametesti... vorbesc de a bea mai mult, suficient cat sa „ti se rupa filmul“... cine devii cand ti se intampla asta? si de ce?
Comentarii
si, ca sa nu par rautacios, o sa incep cu mine: eul meu este format din o multitudine de eu-leti. unii mai breji, altii 'perversi', altii blanzi ca niste mieluleti, altii 'cultivati', altii molcomi, altii tandri etc. 'adevaratul' eu, si aici cred ca e partea cea mai 'dramatica', este destul de complex ca sa nu poata fi simplificat in 2-3 etichete. este, pe de o parte, eul construit social si este eul care reflecta, macara pana la un punct, eul social. dau un set de cuvinte/compusi pe post de indicii: habitus, structura obiectiva, structura subiectiva, bourdieu.plecand de la acest set, se poate naste o calatorie 'intiatica'. o calatorie spre centrul fiecaruia dintre noi ...
...
asta ar putea fi numita partea 'frumoasa' a betiei.
http://hop-talk.com/2008/12/18/genetics-can-make-you-angry-drunk/