Azi am fost nevoita sa vin devreme la munca. Nu c-as fi avut ceva arrrzator de facut, dar trebuia sa fac figuratie. Prin urmare, ziua a inceput devreme, la 9, si se va sfarsi numai d-zeu stie cand... astept paginile si ma plictisesc. afara ninge, prima ninsoare adevarata in Bucuresti pe anu' asta. iar io astept redactorii sa aduca articole, astept it-ul sa imi reinstaleze cs3-ul... si astept, si nimic. si-atunci ma apuc de citit bloguri. si citesc, unele, altele... si imi dau seama si de ce eu n-am mai scris asa cum scriam pe vremuri, bloguri de stare, de ganduri de framantari... e si bloggingul asta mai mult sau mai putin un surogat pentru viata reala, ca multe altele... e si o nevoie de a te exprima... cand te simti cam invizibil pentru lumea inconjuratoare... chiar ma miram, de ce nu mai am acea nevoie imperioasa de a-mi asterne gandurile in ordine, alb pe negru, sa le vad, sa le recunosc, sa le intorc pe fatza si pe dos... pai daca am cui le spune, cu cine sa le intorc pe fatza si pe dos... daca-s prea ocupata cu traitul, nu mai am atata vreme sa teoretizez teoriile... probabil e o faza... asa cum a fost o faza si vremea scrisului frenetic pe blog... voi vedea ce va urma... poate o medie intre cele doua extreme. ca de scris, trebuie sa recunosc, mi-a placut mereu sa scriu. iar inainte de-a scrie, macar sa mazgalesc ceva pe-o foaie...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii
se observa acelasi interes si zel si din partea mea. recunosc si eu, s-au cam schimbat vremurile.
cred ca intr-o perioada aveam prea mult timp liber, sau prea putina activitate in timpul liber, sau nu aveam cu cine dezbate ganduri existentiale...
oricum, ma mai apuca si pe mine uneori pofta de scris. insa pana sa imi satisfac aceasta pofta... ma mai linistesc si nu se mai concretizeaza in nicio expresie blogareasca :-)