Iar am un weekend nehotărât. Parcă aș fi plecat undeva, dar parcă nu. Tentații au fost, ba chiar mai mult decât atât, au fost ocazii și chiar invitații. Dacă le analizez, toate foarte mișto, și sigur fiecare mi-ar fi plăcut. Și totuși niciuna nu m-a făcut să simt da, asta e, acolo vreau să fiu, asta vreau să fac. Asta se întâmpla vineri. Prima ocazie era sa ma alătur unei excursii montane Terra în Baiului ca măturică - om de sacrificiu (prognoza era de foarte frig + vânt puternic și era previzibil ca o parte din grup sa vrea sa se întoarcă de la un moment dat). A doua, pe lângă București, o plimbare lungă cu Arhiva de Geografie pe la Moara Vlăsiei. A treia, invitație de la Nico sa ma alătur ei și surorii și cumnatului într-o excursie cu trenul la Sinaia. Mi-aș fi pus banii pe Moara Vlăsiei ca cea mai realizabilă, până când m-am uitat că durează de la 8 la 18, cu câte o oră mers cu un RATB pe sens și mi s-a luat.
Și ca să vezi cum se lămuresc în final lucrurile, cum vorbeam cu Nico, îi ziceam de ziua culturii române și de vizitarea caselor-muzeu și hop, m-am gândit că aș putea face un mic tur de vizitare a câtorva. Cum ea nu era hotărâtă dacă să meargă la Sinaia cu sora și cumnatul a rămas în coadă de pește. Dar de ce e musai să fac un tur cu sau pentru cineva? De ce să nu îl fac pentru mine? De ce să nu mă bucur eu de propriile mele idei? Chiar am nevoie de companie, de cineva pentru care să fac asta? M-am obișnuit de mult timp să cred că da, dar e doar o obișnuință, cred. Așa că o să încerc să fac ce-mi place sau mi se pare interesant în primul rând pentru mine. Abia după, pentru ceilalți. Mai ales că am nevoie de material și cunoștințe pentru a avea idei de tururi și evenimente. Deci să acumulez, să descopăr cât mai mult. Ăsta e planul.
Apoi am avut încă o idee creață. Să alerg prin parc la sub zero grade. Cumva asta se bate cap în cap cu faptul că nu îmi place să umblu mult prin frig, să îngheț și să îmi intre frigul în oase. Și totuși, după ce-am făcut ochi și am văzut că fulguiește, am vrut să alerg. Zis și făcut. A fost clar că nu am găsit combinația optimă la straturile de îmbrăcăminte, pentru că am transpirat deși aveam doar o bluză de merino și o geacă de ploaie/vânt (aveam și o vestă matlasată de alergare, dar am scos-o și am ținut-o în mână) și pe deasupra mi-era friguț de la vânt, iar pe interior muream de cald. Pe unde nu bătea vântul era ok. N-a fost extraordinar de bine, dar a fost ok. M-am bucurat de câteva ori de peisajul de iarnă, de lacul înghețat, de pescăruși, de chire, de ciorile ce țopăie pe albul lacului înghețat (aș zice că de-a dreptul le plăcea, dar e doar o speculație) de fulgii răzleț, dar cel mai mult a fost efort. N-am reușit să mă detașez de disconfort. Dar, în concluzie, fizic am fost bine, am alergat foarte ok, nici măcar nu m-am simțit foarte obosită, cu psihicul mai e de lucru. Și nu mă pot plânge de frig, că mai degrabă m-am fiert în suc propriu. Prima alergare la sub zero grade. Minus trei feelig like minus cinci, zicea aplicația. Dacă mă adaptez, s-ar putea să îmi placă mai mult decât pe căldură... (și când te gândești că unii aleargă ultramaratoane la cercul polar)...
*
Update luni, 18 ian. I did it again, seara, alergare ceva mai scurtă, doar pe străduțele pustii de la Cașin, la minus 6 feelig like minus 11 (așa zice aplicația, dar parcă nu am simțit chiar așa). Ceva mai bine la alegerea tipul de straturi, dar tot am transpirat de pe la jumătate încolo. Mai încercăm.
Ieri am început prospecțiunile prin casele-muzeu. Credeam că bifez trei, dar am preferat să vizitez pe îndelete una singură. Am aflat informații interesante. Nu știu cum o să le combin și cu ce, dar e ok. Apoi pe seară mi-am amintit niște poze ale unei amice de pe fb și am cautat un alt muzeu. Ăla e mai mult ceea ce căutăm, ce s-ar potrivi mai tare pentru atmosfera de București vechi. Pic cu pic, se adună ceva. Și dintr-una în alta, mi-a mai venit o idee pe care încă nu știu cum să o apuc și s-o utilizez: ok, am dezavantajul că nu știu multe locuri sau trasee sau zone. Dar știu oameni care le cunosc. Cum ar fi să îi aduc cumva pe ei să prezinte ce știu? Și să fie reciproc avantajos? O cooperare, o rețea de informații umană?
Comentarii