Treceți la conținutul principal

Călătorie

 O călătorie bună e una în care și destinația, și călătorii, și atmosfera sunt în armonie. O călătorie în care oamenii sunt cu sufletul deschis, cu dorința de a explora, de a se bucura, de a cunoaște. Când își lasă în urmă prejudecățile, angoasele, ideile preconcepute, reticențele și își permit să fie ei înșiși, nestresați.

Într-o astfel de călătorie chiar dacă condițiile nu sunt absolut ideale oamenii se simt bine. 

Cred că astfel de călătorii îmi place să declanșez. Și e extrem de interesantă dinamica. E uimitor să văd că, de multe ori, cei care se dovedesc interesați sunt oameni la care nu mă aștept. Și, petrecând astfel mai mult timp cu acei oameni, descopăr că sunt niște oameni mișto - deși, dacă aș fi luat în calcul părerile unora sau altora, diverse prejudecăți sau opinii imicit, sau chiar unele chestii care m-au enervat direct, n-aș fi ajuns niciodată să descopăr că oamenii ăștia sunt mișto. 

Și da, de multe ori acești alții pe care nu-i prea știi, nu cei pe care i-ai considera mai prieteni sau mai apropiați, acești alții sunt mai deschiși la a încerca ceva nou sau inedit, la a nu te privi cu ochi super critic. 

Asta e cea mai importantă lecție de anul ăsta (pentru mine) în ce privește cunoașterea și oamenii: fiecare om este important și unic. Nu e nimeni mai grozav și mai cu moț, nu e nimeni care să merite mai mult atenția sau cunoașterea. Oameni suntem toți. Diferiți, cu fel de fel de gânduri și atitudini, dar la final, oameni. Și fiecare merită. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe