O călătorie bună e una în care și destinația, și călătorii, și atmosfera sunt în armonie. O călătorie în care oamenii sunt cu sufletul deschis, cu dorința de a explora, de a se bucura, de a cunoaște. Când își lasă în urmă prejudecățile, angoasele, ideile preconcepute, reticențele și își permit să fie ei înșiși, nestresați.
Într-o astfel de călătorie chiar dacă condițiile nu sunt absolut ideale oamenii se simt bine.
Cred că astfel de călătorii îmi place să declanșez. Și e extrem de interesantă dinamica. E uimitor să văd că, de multe ori, cei care se dovedesc interesați sunt oameni la care nu mă aștept. Și, petrecând astfel mai mult timp cu acei oameni, descopăr că sunt niște oameni mișto - deși, dacă aș fi luat în calcul părerile unora sau altora, diverse prejudecăți sau opinii imicit, sau chiar unele chestii care m-au enervat direct, n-aș fi ajuns niciodată să descopăr că oamenii ăștia sunt mișto.
Și da, de multe ori acești alții pe care nu-i prea știi, nu cei pe care i-ai considera mai prieteni sau mai apropiați, acești alții sunt mai deschiși la a încerca ceva nou sau inedit, la a nu te privi cu ochi super critic.
Asta e cea mai importantă lecție de anul ăsta (pentru mine) în ce privește cunoașterea și oamenii: fiecare om este important și unic. Nu e nimeni mai grozav și mai cu moț, nu e nimeni care să merite mai mult atenția sau cunoașterea. Oameni suntem toți. Diferiți, cu fel de fel de gânduri și atitudini, dar la final, oameni. Și fiecare merită.
Comentarii